Partea a treiaRevenind la viață
1Barcelona, 1940Incidentul de la vechea fabrică Vilardell n-a ajuns nicicând în jurnale. Nimănui nu-i convenea să se aflede acea istorie. De toate cele petrecute acolo îşi amintesc doar cei ce fuseseră de faţă. Chiar în aceanoapte, Mauricio Valls a revenit la castel, a văzut că deţinutul numărul 13 fugise şi i-a vorbitinspectorului Fumero de la Brigada Socială despre denunţul făcut de unul dintre deţinuţi. Fumero şioamenii lui erau pe poziţii încă dinainte de răsăritul soarelui.Inspectorul pusese doi dintre ei să păzească perimetrul şi îi adunase pe ceilalţi la intrarea principală,de unde, aşa cum spusese Valls, se putea vedea ghereta. Trupul lui Jaime Montoya, viteazul şofer aldirectorului închisorii, care se oferise voluntar să cerceteze singur veridicitatea afirmaţiilor făcute deunul dintre deţinuţi, cum că existau elemente subversive, zăcea tot acolo, întins printre gunoaie. Cu puţinînainte de-a se crăpa de ziuă, Fumero le ordonase oamenilor lui să intre în vechea fabrică. Au înconjuratghereta, dar când ocupanţii ei, doi bărbaţi şi o femeie tânără, le-au detectat prezenţa, a avut loc doar unincident mărunt, când femeia, care avea o armă de foc, a tras în braţul unuia dintre poliţişti. Dar rana erao simplă zgârietură fără importanţă. După acel incident, Fumero şi oamenii lui îi potoliseră pe rebeli înjumătate de minut.Atunci, inspectorul a ordonat să fie băgaţi cu toţii în gheretă, împreună cu trupul şoferului mort.Fumero n-a cerut nici nume, nici acte. Le-a ordonat oamenilor lui să lege cu sârmă picioarele şi mâinilerebelilor de nişte scaune metalice ruginite, aruncate într-un colţ. Odată imobilizaţi, Fumero le-a cerut să-llase singur şi să-i aştepte instrucţiunile postaţi la uşa gheretei şi la poarta fabricii. Rămas singur cuprizonierii, a închis uşa şi s-a aşezat în faţa lor.- N-am dormit toată noaptea şi-s obosit. Vreau să mă duc acasă. Aşa că spuneţi-mi unde-s banii şibijuteriile lui Salgado, pe care le ţineţi ascunse, şi n-o să păţiţi nimic, de acord?Prizonierii îl priveau cu un amestec de uluială şi groază.- Nu ştim nimic nici despre bijuterii, nici despre acest Salgado, a spus bărbatul cel mai în vârstă.Fumero a încuviinţat oarecum plictisit. Îşi plimba cumpătat ochii peste cei trei prizonieri, ca şi cum leputea citi gândurile, iar acestea îl plictiseau. După ce-a şovăit câteva clipe, a ales-o pe femeie şi şi-a trasscaunul în aşa fel încât să stea la doar două palme de ea. Femeia tremura.- Las-o în pace, fecior de lele, a scuipat celălalt bărbat, mai tânăr. Dacă te-atingi de ea, îţi jur că teomor.Fumero a zâmbit melancolic.- Ai o prietenă foarte frumoasă.Navas, ofiţerul din uşa gheretei, simţea cum sudoarea rece îi trecea prin haine. Se făcea că n-auzeaurletele dinăuntru şi, când camarazii lui l-au privit îngroziţi din poarta fabricii, a scuturat din cap.N-au schimbat nici o vorbă. Fumero era în gheretă de vreo jumătate de ceas, când uşa s-a deschis însfârşit în spatele lui. Navas s-a dat la o parte şi a evitat să privească direct petele umede de pe hainelenegre ale inspectorului. Fumero s-a îndepărtat încet, îndreptându-se spre ieşire, şi Navas, după o priviresumară aruncată înăuntrul gheretei, şi-a stăpânit senzaţia de vomă şi a închis uşa. La un semn al lui
- Page 3 and 4:
CuprinsCoperta, Pagina de titlu, Ci
- Page 5 and 6:
Am ştiut mereu că într-o bună z
- Page 7 and 8:
1Barcelona, decembrie 1957În acel
- Page 9 and 10:
2Dacă tot eram singur, am deschis
- Page 11 and 12:
3Pe fondul luminii ce venea din str
- Page 13 and 14:
pe gratis. Pot întreba dacă e pen
- Page 15 and 16:
pasărea începuse să repete, cu o
- Page 17 and 18:
5La ceasul acela, echipajele mai mu
- Page 19 and 20:
6Am făcut cale întoarsă până l
- Page 21 and 22:
uşă în uşă.- Pune mâna, pune
- Page 23 and 24:
- Păi, mie mi se pare că, alătur
- Page 25 and 26:
Se ţinea cu o mână de stomac, ca
- Page 27 and 28:
„Tremură, Daniel", mi-am zis. Be
- Page 29 and 30:
ce-am căutat fără noroc prin toa
- Page 31 and 32:
11Când m-am întors în anticariat
- Page 33 and 34: - Păi, acum c-o spui, nu ştiu dac
- Page 35 and 36: lor, patronul hotărâse să le reb
- Page 37 and 38: - Să mă protejezi? Pe mine? De ce
- Page 39 and 40: 1Barcelona, 1939Deţinuţii noi era
- Page 41 and 42: 2Celula era un dreptunghi întuneco
- Page 43 and 44: 3Rutina era utilă. O oră pe zi, d
- Page 45 and 46: 4Cel puţin, aşa spunea legenda. C
- Page 47 and 48: 5Duminica, după ce se încheiau li
- Page 49 and 50: Domnul director l-a privit cu răce
- Page 51 and 52: cărora mă îndoiesc că li se dă
- Page 53 and 54: 7Istoria relatată de bunul medic
- Page 55 and 56: 8Tocmai se împlineau şase luni de
- Page 57 and 58: 9L-au dus printr-un ghem de tunelur
- Page 59 and 60: Domnul director i-a făcut cu ochiu
- Page 61 and 62: 11Barcelona, 1940La o săptămână
- Page 63 and 64: 12In acea duminică, după ce şi-a
- Page 65 and 66: 13Macabrele pariuri organizate de n
- Page 67 and 68: 14Fermin a trebuit să aştepte tra
- Page 69 and 70: 15In acea după-amiază, înainte d
- Page 71 and 72: 16Din porunca domnului director, un
- Page 73 and 74: deşurubat capacul şi a aruncat o
- Page 75 and 76: un biet nefericit ca Martin, un om
- Page 77 and 78: - Nu-ţi face griji, şefu', sunt o
- Page 79 and 80: - Familia e foarte importantă, Jai
- Page 81 and 82: 22Ajuns la castelul Montjuic, domnu
- Page 83: 24Se crăpa de ziuă când a ajuns
- Page 87 and 88: 2Fermin a delirat şapte zile înch
- Page 89 and 90: ascuţite. Când observa că pacien
- Page 91 and 92: - Şi acum ce fac? Unde mă duc? Nu
- Page 93 and 94: 5Barcelona, 1941Se însera când Fe
- Page 95 and 96: 6Padre Valera locuia la mansarda un
- Page 97 and 98: sfârşit, când Fermin a simţit c
- Page 99 and 100: cale dialectică, aşa că, drept o
- Page 101 and 102: 8Avocatul Brians era un tânăr cu
- Page 103 and 104: 9Furtuna se năpustise din răspute
- Page 105 and 106: 10Când ploaia s-a potolit, era apr
- Page 107 and 108: 11Chiar în noaptea aceea, Fermin s
- Page 109 and 110: 12Barcelona, 1957Abătut, Fermin vo
- Page 111 and 112: - Nu-mi poţi cere aşa ceva, Fermi
- Page 113 and 114: cred, că mama ta era îndrăgostit
- Page 115 and 116: 1Barcelona, 1957Lumina zorilor m-a
- Page 117 and 118: 2Chiar în după-amiaza acelei zile
- Page 119 and 120: 3După ce-a trecut proverbialul min
- Page 121 and 122: Bunul meu prieten a ridicat din ume
- Page 123 and 124: 5Chiar în acea după-amiază, reve
- Page 125 and 126: spaniol, la cererea prefecturii şi
- Page 127 and 128: 6Vechiul meu cunoscut, Oswaldo Dari
- Page 129 and 130: 7Barcelona, 1958Ianuarie a sosit î
- Page 131 and 132: În 1948, aceeaşi presă obişnuia
- Page 133 and 134: 8Într-o seară, sătul să tot ale
- Page 135 and 136:
- Am două treburi de rezolvat.- Te
- Page 137 and 138:
9Nu era nici urmă de Bea în mulţ
- Page 139 and 140:
10Am auzit paşi apropiindu-se de u
- Page 141 and 142:
A luat receptorul, aruncându-mi o
- Page 143 and 144:
- Mă gândeam la omul ăla.- La Ca
- Page 145 and 146:
S-a încăpăţânat s-o lucrăm ai
- Page 147 and 148:
Partea a cinceaNumele eroului
- Page 149 and 150:
carte de identitate.Emoţionat, Fer
- Page 151 and 152:
înainte să dea colţul şi m-a ru
- Page 153 and 154:
nicicând în viaţa lui.- Vă rog,
- Page 155 and 156:
diferenţele dintre siluetele şi t
- Page 157 and 158:
- Un lot de sugus.- Rece, rece...Fe
- Page 159 and 160:
descrie.Silueta-i măruntă s-a cuf
- Page 161 and 162:
- Fermin, nu cred că... , am inter
- Page 163 and 164:
8Pachetul scos dintr-un dulap stăt
- Page 165 and 166:
9Mireasa era îmbrăcată în alb
- Page 167 and 168:
Un bărbat tânăr, cu câteva fire
- Page 169 and 170:
în Petit Moulin Rouge, însă regi
- Page 171 and 172:
[33] Jose Buenaventura Durruti Duma
- Page 173 and 174:
Also by Carlos Ruiz ZafónThe Shado
- Page 175:
CopyrightA Weidenfeld & Nicolson eb