carlos-ruiz-zafon-prizonierul-cerului

Valls a aprobat molcom.
- Ai făcut bine. Continuă.
- În sfârşit, în legătură cu a treia cerere a Excelenţei Voastre, profitând de horcăielile şi agonia finală
a abjectului de Salgado, am putut să-l conving ca, în delir, să mărturisească unde ascunsese prada bogată
a criminalei lui aventuri în serviciul masoneriei şi marxismului.
- Deci, crezi că va muri?
- Dintr-o clipă într-alta. Cred că şi-a încredinţat sufletul sfântului Lev Troţki şi aşteaptă să-şi dea
duhul şi să urce în biroul politic al posterităţii.
Valls a scuturat tăcut din cap.
- Le-am zis animalelor ăstora că n-au să scoată nimic de la el cu forţa.
- Tehnic, i-au scos o gonadă sau un membru, dar şi eu sunt de părerea domnului director că singura
cale de acţiune cu jivine de teapa lui Salgado e psihologia aplicată.
- Şi atunci? Unde a băgat banii?
Fermin s-a aplecat înainte şi a adoptat un ton confidenţial.
- E complicat de explicat.
- Nu-mi umbla cu fofârlica, că te trimit într-o clipită în beci să-ţi refaci oratoria.
Atunci, Fermin a început să-i vândă lui Valls ciudatele indicii obţinute de pe buzele lui Salgado.
Domnul director îl asculta neîncrezător.
- Te avertizez, Fermin, dacă mă minţi, te vei căi. Ce i-au făcut lui Salgado nu-i nici aperitivul din ceţi
vor face ţie.
- O asigur pe Domnia Voastră că-i repet cuvânt cu cuvânt spusele lui Salgado. Dacă vreţi, vă jur pe
portretul sfânt al Conducătorului, pentru mila Domnului care se pogoară asupra biroului dumneavoastră.
Valls l-a pironit cu privirea. Fermin l-a înfruntat fără să clipească, aşa cum îl învăţase Martin. În fine,
domnul director şi-a retras zâmbetul de pe faţă şi, odată ajuns în posesia informaţiei râvnite, şi farfuria cu
fursecuri de pe masă. Fără nici o pretenţie de cordialitate, a pocnit din degete, şi cele două santinele au
intrat şi l-au luat pe Fermin, ca să-l ducă din nou în celulă.
De astă dată, Valls nu s-a deranjat nici măcar să-l ameninţe pe Fermin. În timp ce-l târau înapoi pe
coridor, Fermin l-a văzut pe secretarul directorului trecând în sens invers şi oprindu-se în uşa de la biroul
lui Valls.
- Domnule director, Sanahuja, medicul din celula lui Martin...
- Da. Ce-i cu el?
- ... zice că Martin a leşinat, iar el crede că e grav. Cere permisiunea să caute câteva lucruri în trusa
medicală...
Valls s-a ridicat furios.
- Şi ce aştepţi? Hai. Adu-l încoace să-şi ia ce are nevoie.