carlos-ruiz-zafon-prizonierul-cerului

6
Padre Valera locuia la mansarda unei clădiri din capătul bulevardului Borne, care dădea direct spre
acoperişurile pieţei. Fermin a dat gata cu entuziasm trei farfurii cu supă, câteva coltuce de pâine uscată şi
două pahare cu vin îndoit cu apă, pe care preotul i le pusese în faţă, privindu-l curios.
- Dumneata nu cinezi, padre?
- Nu obişnuiesc să cinez. Poftă bună, văd că ţi-e foame încă din '36.
Sorbind zgomotos supa şi cocoloaşele de pâine, Fermin îşi plimba privirea prin sufragerie. Alături de
el, într-o vitrină, se zăreau o colecţie de farfurii şi pahare, câţiva sfinţi şi ceea ce părea a fi o garnitură
de tacâmuri din argint.
- Şi eu am citit Mizerabilii, aşa că nici să nu-ţi treacă prin minte, l-a avertizat preotul.
Fermin a clătinat ruşinat din cap:
- Cum te cheamă?
- Fermin Romero de Torres, la dispoziţia Domniei Tale.
- Eşti căutat, Fermin?
- Depinde cum o iei. E complicat.
- Nu-i treaba mea, dacă nu vrei să-mi spui, dar pe-aici nu poţi purta asemenea haine. Ajungi mai
repede la mititica decât pe Via Layetana. O grămadă dintre cei care se ascund de multă vreme sunt opriţi.
Trebuie să ai mare grijă.
- De cum ajung la fondurile mele bancare în stare de hibernare, am de gând să merg la Digul Plutitor
şi să ies la patru ace.
- Să vedem, ridică-te o clipă.
Fermin a pus lingura jos şi s-a ridicat. Preotul l-a cercetat amănunţit.
- Ramon era de două ori cât tine, dar cred că unele dintre hainele lui de când era tânăr au să-ţi vină
bine.
- Ramon?
- Fratele meu. L-au omorât în stradă, chiar la intrarea în clădire, în mai 1938. Mă căutau pe mine, dar
el i-a înfruntat. Era instrumentist. Cânta în fanfara municipală. Prim trompetist.
- Îmi pare foarte rău, padre. Preotul a ridicat din umeri.
- Fiecare a pierdut mai mult sau mai puţin pe cineva, indiferent de tabăra în care a fost.
- Eu nu-s în nici o tabără, a ripostat Fermin. Mai mult, drapelele îmi par nişte cârpe colorate, care
miros a rânced, şi mă apucă diareea de câte ori văd că unuia care se înveleşte în ele i se umple gura de
imnuri, steme şi discursuri. Am crezut mereu că aceia care se simt atraşi de turmă au ceva de mieluşel.
- Trebuie s-o duci foarte rău în ţara asta.
- Nici nu ştii cât de rău. Dar îmi spun mereu că accesul direct la deliciosul jambon sărat şi uscat
compensează totul. Peste tot fierb bobii.
- Asta-i adevărat. Spune-mi, Fermin, de când n-ai mai mâncat din jambonul ăsta sărat şi uscat atât de
delicios?
- Din 6 martie 1934. La restaurantul Los Caracoles din strada Escudellers. Altă viaţă.
Preotul a zâmbit.
- Poţi rămâne aici peste noapte, Fermin, dar mâine trebuie să-ţi cauţi alt loc. Lumea vorbeşte. Îţi pot