carlos-ruiz-zafon-prizonierul-cerului

19
Când Salgado a ieşit din letargie şi a deschis ochii, primul lucru pe care l-a observat a fost o
persoană care îl privea nemişcată de la picioarele priciului. A simţit apropierea unui atac de panică şi o
clipă s-a crezut tot în sala de la subsol. Pâlpâitul luminii care venea dinspre becurile de pe coridor
desena chipuri cunoscute.
- Fermin, tu eşti? a întrebat.
Silueta din umbră a adeverit, iar Salgado a respirat adânc.
- Am gura uscată. Mai e apă?
Fermin s-a apropiat încetişor. Ţinea ceva în mână: o cârpă şi un flacon din sticlă.
Salgado l-a privit cum vărsa lichidul din flacon pe ţesătură.
- Ce-i aia, Fermin?
Dar acesta n-a răspuns. Chipul lui nu exprima nimic.
S-a aplecat peste Salgado şi l-a privit în ochi.
- Fermin, nu. „
Înainte să mai poată spune ceva, Fermin i-a pus pânza pe gură şi nas şi a apăsat cu putere, sprijinindui
capul de prici. Salgado se agita cu puţinele forţe ce-i mai rămăseseră. Fermin i-a ţinut cârpa pe faţă.
Salgado îl privea îngrozit. Câteva clipe mai târziu, şi-a pierdut cunoştinţa. Dar Fermin n-a ridicat pânza.
S-a aşezat pe prici, cu spatele la Salgado, şi a aşteptat câteva minute. Apoi s-a apropiat de uşa celulei,
aşa cum îl învăţase Martin.
- Temnicer! a strigat.
A auzit paşii novicelui apropiindu-se pe coridor. În planul lui Martin, trebuia să vină Bebo, care era
prevăzut să fie de serviciu în noaptea aceea, nu cretinul ăla.
- Ce mai e acum? a întrebat temnicerul.
- Salgado a dat ortul popii.
Temnicerul a scuturat din cap şi s-a arătat exasperat.
- Mama lui de golan. Şi acum ce?
- Te rog să aduci sacul.
Temnicerul şi-a blestemat soarta.
- Dacă vrei, şefu', îl bag eu în sac, s-a oferit Fermin. Temnicerul a acceptat, oarecum recunoscător.
- Dacă aduci sacul acum, în timp ce-l bag înăuntru, poţi să anunţi, ca să ni-l ia înainte de miezul
nopţii, a adăugat Fermin.
Temnicerul a consimţit iar şi s-a dus să caute un sac de prelată. Fermin a rămas în uşa celulei. Din
cealaltă latură a coridorului, Martin şi Sanahuja îl priveau în tăcere.
Zece minute mai târziu, temnicerul s-a întors ţinând sacul de un cap, incapabil să-şi ascundă greaţa pe
care i-o trezea duhoarea de stârv putred. Fermin s-a retras în fundul celulei, fără să aştepte instrucţiuni.
Temnicerul a deschis celula şi a aruncat sacul înăuntru.
- Anunţă-i acum, şefu', ca să ne ia mezelul de-aici înainte de miezul nopţii, altfel rămânem cu el până
mâine-noapte.
- Eşti sigur că-l poţi băga în sac de unul singur?