carlos-ruiz-zafon-prizonierul-cerului

14
Fermin a trebuit să aştepte tradiţionalul discurs de după liturghia duminicală şi scurta şedere în aer liber
din patio ca să se apropie de Martin şi să-i spună ce-l rugase Salgado.
- Nu-mi va afecta planul, l-a asigurat Martin. Fă ce-ţi cere. Acum nu ne putem permite să fim turnaţi.
Fermin, care de zile întregi oscila între ameţeli şi crize de tahicardie, şi-a şters sudoarea rece care-i
şiroia pe frunte.
- Nu că n-aş avea încredere, Martin, dar, dacă planul tău e atât de bun, de ce nu te foloseşti de el ca să
ieşi de aici?
Martin a încuviinţat, ca şi cum de zile întregi aştepta acea întrebare.
- Fiindcă eu merit să stau aici şi, chiar de n-ar fi aşa, nu mai e loc pentru mine în afara acestor ziduri.
N-am unde să mă duc.
- O ai pe Isabella. „
- Isabella e căsătorită cu un bărbat de zece ori mai bun ca mine. Ieşind de aici, n-aş reuşi decât s-o
fac nefericită.
- Dar ea se străduieşte să te scoată de-aici...
Martin a scuturat din cap.
- Trebuie să-mi promiţi ceva, Fermin. Nu-ţi cer decât asta pentru ajutorul pe care ţi-l voi da ca să
fugi.
„Hotărât lucru, e luna cererilor", şi-a zis Fermin, încuviinţând de bunăvoie.
- Cere-mi orice.
- Dacă vei reuşi să fugi şi vei putea, te rog să ai grijă de ea. De la distanţă şi fără ştirea ei, fără ca ea
să afle măcar că exişti. Ai grijă de ea şi de fiul ei, Daniel. Ai să faci asta pentru mine, Fermin?
- Fireşte.
Martin a zâmbit cu tristeţe.
- Eşti un om bun, Fermin.
- E a doua oară când îmi spui asta, şi de fiecare dată îmi sună tot mai sinistru.
Martin a scos o ţigară de mahorcă şi a aprins-o.
- N-avem mult timp. Brians, avocatul angajat de Isabella pentru mine, a fost ieri aici. Am comis
eroarea de a-i mărturisi ce vrea Valls de la mine.
- Chestia cu rescrisul lăturilor lui...
- Exact. L-am rugat să nu-i spună nimic Isabellei, dar îl cunosc, mai devreme sau mai târziu o va face,
iar ea, pe care o cunosc şi mai bine, se va înfuria şi va veni să-l ameninţe pe Valls că-i va trâmbiţa taina
în cele patru vânturi.
- Şi n-o poţi opri?
- Să încerci s-o opreşti pe Isabella e ca şi cum ai încerca să opreşti un tren de marfă: o misiune pentru
idioţi.
- Cu cât îmi vorbeşti mai mult despre ea, cu atât îmi doresc mai mult s-o cunosc. Pe mine femeile cu
caracter...
- Fermin, îţi amintesc că mi-ai promis.
Fermin a dus mâna la inimă si a încuviințat solemn.