carlos-ruiz-zafon-prizonierul-cerului

11
Chiar în noaptea aceea, Fermin s-a aşezat în birou, aşteptând ca Brians să revină din rondul prin
tribunale, birouri, procuraturi şi puşcării, după ce pupase o mie şi una de mâini ca să obţină informaţii.
La aproape unsprezece noaptea a auzit cum se apropiau paşii tânărului avocat pe coridor. I-a deschis uşa,
iar Brians a intrat, târându-şi picioarele şi sufletul, mai prăbuşit ca niciodată. S-a trântit într-un colţ şi şia
dus mâinile la cap.
- Ce s-a întâmplat, Brians?
- Vin de la castel.
- Veşti bune?
- Valls nu m-a primit. M-au lăsat să aştept patru ore, apoi mi-au zis să plec. Mi-au retras permisul de
vizită şi autorizaţia de intrare în incintă.
- Te-au lăsat să-l vezi pe Martin? Brians a făcut semn că nu.
- Nu era acolo.
Fermin l-a privit fără să priceapă. Brians a rămas tăcut câteva clipe, căutându-şi cuvintele.
- Când să plec, Bebo a venit după mine şi mi-a spus tot ce ştia. S-a întâmplat acum două săptămâni.
Martin scrisese ca un posedat, zi şi noapte, aproape nici nu dormise. Valls mirosise ceva ciudat şi îi
ordonase lui Bebo să confişte paginile scrise deja de Martin. A fost nevoie de trei santinele ca să-l
imobilizeze şi să-i smulgă manuscrisul. Scrisese peste cinci sute de pagini în mai puţin de două luni.
Bebo i le-a dat lui Valls, care s-a înfuriat când a început să citească.
- Nu la asta se aştepta, îmi închipui... Brians a făcut semn că nu.
- Valls a citit toată noaptea, iar a doua zi de dimineaţă a urcat în turn, escortat de patru dintre oamenii
lui. A cerut ca lui Martin să i se pună cătuşe la mâini şi la picioare, apoi a intrat în celula lui. Bebo a
ascultat la uşa celulei şi a auzit o parte din convorbire. Valls era furios. I-a spus că era foarte decepţionat
de el, că-i încredinţase seminţele unei capodopere şi că el, ingratul, în loc să-i urmeze instrucţiunile,
începuse să scrie aiureala aia care n-avea nici cap, nici coadă. "Nu asta-i cartea pe care o aşteptam de la
dumneata, Martin", repeta Valls fără oprire.
- Si Martin ce spunea?
- Nimic. Îl ignora. Ca şi cum nu era acolo. Asta-l înfuria şi mai abitir pe Valls. Bebo a auzit cum îl
lovea şi îl pălmuia pe Martin, dar acesta n-a lăsat să-i scape nici un vaiet. Când Valls a obosit să dea în
el şi să-l insulte, fără ca Martin să-i spună vreo vorbă, Bebo spune că acesta a scos din buzunar o
scrisoare, pe care domnul Sempere i-o trimisese cu luni de zile înainte şi care fusese confiscată. În
scrisoare era o notă pe care Isabella i-o scrisese lui Martin pe patul de moarte...
- Ticălosul...
- Valls I-a lăsat acolo, închis cu scrisoarea aceea, căci ştia că nimic n-avea să-i facă mai mult rău
decât vestea că Isabella murise... Bebo spune că, de cum a ieşit Valls, Martin a citit scrisoarea şi a
început să strige, că toată noaptea a urlat şi a lovit cu mâinile şi capul în ziduri şi în uşa de fier. „
Brians a ridicat privirile, iar Fermin a îngenuncheat în faţa lui şi i-a pus o mână pe umăr.
- Te simţi bine, Brians?
- Sunt avocatul lui, a zis cu tremur în glas. Se presupune că am datoria de a-l ocroti şi a-l scoate de
acolo...