carlos-ruiz-zafon-prizonierul-cerului

pietrei filosofale ori a unui hemoroid adânc instalat. Totul era însoţit de gemete înăbuşite, pe care n-am
să le reproduc.
- M-ai lăsat cu gura căscată, a zis Martin.
- Păi, stai jos pentru marele final. După un minut sau două de prospecţii în teritoriul anal, a oftat ca
Sfântul Ioan al Crucii şi s-a produs miracolul. Odată cu degetele, a scos de acolo şi ceva strălucitor
despre care, chiar şi din colţul unde stăteam, pot da mărturie că nu era o căcărează.
- Dar ce era, atunci?
- O cheie. Nu franceză, ci o cheiţă ca de servietă ori pentru vestiarul unei săli de gimnastică.
- Şi după aia?
- A luat cheia, a curăţat-o cu scuipat, căci nu-mi închipui că mirosea a flori de măceş, apoi s-a
apropiat de un zid în care, după ce s-a convins că tot mai dormeam, fapt pe care i-l confirmam cu
sforăituri foarte reuşite, ca ale unui pui de Saint-Bernard, a ascuns cheia, pitind-o printre pietre şi
acoperind-o cu murdărie şi, nu exclud, că şi cu alt derivat găsit pe jos.
Martin şi Fermin s-au privit în tăcere.
- Crezi ce cred şi eu? l-a chestionat Fermin. Martin a încuviinţat.
- Cam cât crezi că a pus frumuşelul în cuibuşorul avar? a întrebat Fermin.
- Suficient cât să considere că merită să piardă degete, mâini, parte din masa testiculară şi Dumnezeu
mai ştie câte altele ca să păstreze locul secret, a presupus Martin.
- Şi acum ce fac? Fiindcă, decât să îngădui ca vipera de domn director să-şi înfigă ghearele în micul
tezaur al lui Salgado, ca să-şi finanţeze ediţia cartonată a operei magna şi să-şi cumpere un fotoliu la
Academia Regală, mai curând înghit cheia aia ori, la nevoie, mi-o bag şi eu în locurile ignobile din
tractul meu intestinal.
- Pentru moment, nu face nimic, i-a cerut Martin. Asigură-te că acea cheie mai e aici şi aşteaptă-mi
instrucţiunile. Pregătesc detaliile fugii tale.
- N-aş vrea să te jignesc, Martin, şi-ţi mulţumesc peste măsură pentru sfaturile şi sprijinul tău moral,
dar îmi pot pierde gâtul şi cine ştie ce alt apendice iubit, aşa că, ştiindu-te ca un clopoţel, mă nelinişteşte
ideea de a-mi pune viaţa în mâinile tale.
- Dacă n-ai încredere într-un romancier, atunci în cine te poţi încrede?
Fermin a privit cum Martin se îndepărta prin patio, învăluit în norul portabil al ţigării lui făcute din
chiştoace.
- Sfântă Fecioară, a murmurat în vânt.