carlos-ruiz-zafon-prizonierul-cerului

Recommendations

Info

3Zilele se scurgeau cu încetinitorul. Armando trecea o dată pe zi pe la baracă, să afle cum îi mai mergeamuribundului. Febra dădea semne timide că s-ar fi ogoit, iar multele lovituri, tăieturi şi răni ce-iacopereau trupul începeau, se pare, să se vindece cu ajutorul unsorilor. În cea mai mare parte a zilei,muribundul dormea ori şoptea vorbe neînţelese, între trezie şi somn.- Va trăi? întreba Armando uneori.- Încă nu s-a hotărât, îi răspundea muierea ninsă de ani pe care nefericitul acela o lua drept maică-sa.Zilele s-au prefăcut în săptămâni şi curând a fost evident că n-avea să vină nimeni să pună întrebăridespre străin, fiindcă nimeni nu se interesează de ceea ce preferă să ignore. În mod normal, poliţia şiGarda Civilă nu intrau în Somorrostro. Legea tăcerii stabilise limpede că oraşul şi lumea se sfârşeau laporţile mahalalei de cocioabe şi ambele părţi erau interesate să păstreze acea graniţă invizibilă.Armando ştia că, de cealaltă parte, erau mulţi care, pe furiş sau pe faţă, se rugau pentru ca într-o zifurtuna să ia o dată pentru totdeauna mahalaua săracilor, dar până să vină acea zi, toţi preferau săprivească în altă parte, să întoarcă spatele mării şi oamenilor ce trăiau de azi pe mâine între ţărm şijungla fabricilor din Pueblo Nuevo. Chiar şi aşa, Armando tot avea unele îndoieli. Istoria pe care o intuiaîn spatele acelui chiriaş ciudat, pe care îl luaseră la ei din milă, ar fi putut face ca legea tăcerii să se ducăde râpă.După nu prea multe săptămâni, doi poliţişti începători au venit şi au întrebat dacă văzuse cineva un bărbatcare semăna cu străinul. Armando a ţinut garda sus zile în şir, dar când acel bărbat n-a mai fost căutat, aînţeles în sfârşit că nimeni nu voia să dea de el. Poate că murise şi nici măcar nu-şi dădea seama.La o lună şi jumătate de la sosirea lui în mahala, rănile de pe trupul bărbatului au început să se vindece.Când acesta a deschis ochii şi a întrebat unde era, l-au ajutat să se salte în capul oaselor şi să bea o supă,dar nu i-au zis nimic.- Trebuie să te odihneşti.- Sunt viu?Nimeni nu i-a răspuns nici da, nici nu. Zilele i se scurgeau între somn şi osteneala care nu-l părăsea.Ori de câte ori închidea ochii şi se lăsa în voia ei, mergea în acelaşi loc. În visul reluat noapte de noapte,escalada pereţii unei gropi nesfârşite, pline de leşuri. Ajungând sus, se întorcea să privească în urmă şivedea că mareea de trupuri spectrale se rotea ca un vârtej de ţipari. Morţii căscau ochii şi escaladaupereţii, pe urmele lui. Treceau peste munte şi o luau pe străzile Barcelonei, căutându-şi fostele locuinţe,bătând la uşile celor pe care-i iubiseră. Unii îşi căutau ucigaşii şi străbăteau oraşul însetaţi de răzbunare,dar cei mai mulţi nu voiau decât să se întoarcă la casele şi în paturile lor şi să-şi strângă în braţe fiii,soţiile şi iubitele părăsite la plecare. Dar nimeni nu le deschidea uşile, nimeni nu-i lua de mână şi nimeninu voia să le sărute buzele, iar muribundul asudat se deştepta în întuneric, cu bocetul asurzitor al morţilorîn suflet.Un străin obişnuia să-l viziteze adesea. Mirosea a tutun şi colonie, bunuri rare în epoca aceea. Se aşezape un scaun lângă el şi-l privea cu ochi impenetrabili. Avea părul negru ca pana corbului şi trăsături
ascuţite. Când observa că pacientul era treaz, îi zâmbea.- Eşti Dumnezeu ori diavolul? l-a întrebat odată muribundul.Străinul a ridicat din umeri şi a analizat întrebarea.- Un pic din amândoi, a răspuns în cele din urmă .- În principiu, eu sunt ateu, l-a informat pacientul. Deşi, în realitate, sunt foarte credincios.- Ca mulţi alţii. Acum odihneşte-te, prietene. Cerul mai poate aştepta. Şi iadul e prea mic pentru tine.
Page 3 and 4:
CuprinsCoperta, Pagina de titlu, Ci
Page 5 and 6:
Am ştiut mereu că într-o bună z
Page 7 and 8:
1Barcelona, decembrie 1957În acel
Page 9 and 10:
2Dacă tot eram singur, am deschis
Page 11 and 12:
3Pe fondul luminii ce venea din str
Page 13 and 14:
pe gratis. Pot întreba dacă e pen
Page 15 and 16:
pasărea începuse să repete, cu o
Page 17 and 18:
5La ceasul acela, echipajele mai mu
Page 19 and 20:
6Am făcut cale întoarsă până l
Page 21 and 22:
uşă în uşă.- Pune mâna, pune
Page 23 and 24:
- Păi, mie mi se pare că, alătur
Page 25 and 26:
Se ţinea cu o mână de stomac, ca
Page 27 and 28:
„Tremură, Daniel", mi-am zis. Be
Page 29 and 30:
ce-am căutat fără noroc prin toa
Page 31 and 32:
11Când m-am întors în anticariat
Page 33 and 34:
- Păi, acum c-o spui, nu ştiu dac
Page 35 and 36:
lor, patronul hotărâse să le reb
Page 37 and 38: - Să mă protejezi? Pe mine? De ce
Page 39 and 40: 1Barcelona, 1939Deţinuţii noi era
Page 41 and 42: 2Celula era un dreptunghi întuneco
Page 43 and 44: 3Rutina era utilă. O oră pe zi, d
Page 45 and 46: 4Cel puţin, aşa spunea legenda. C
Page 47 and 48: 5Duminica, după ce se încheiau li
Page 49 and 50: Domnul director l-a privit cu răce
Page 51 and 52: cărora mă îndoiesc că li se dă
Page 53 and 54: 7Istoria relatată de bunul medic
Page 55 and 56: 8Tocmai se împlineau şase luni de
Page 57 and 58: 9L-au dus printr-un ghem de tunelur
Page 59 and 60: Domnul director i-a făcut cu ochiu
Page 61 and 62: 11Barcelona, 1940La o săptămână
Page 63 and 64: 12In acea duminică, după ce şi-a
Page 65 and 66: 13Macabrele pariuri organizate de n
Page 67 and 68: 14Fermin a trebuit să aştepte tra
Page 69 and 70: 15In acea după-amiază, înainte d
Page 71 and 72: 16Din porunca domnului director, un
Page 73 and 74: deşurubat capacul şi a aruncat o
Page 75 and 76: un biet nefericit ca Martin, un om
Page 77 and 78: - Nu-ţi face griji, şefu', sunt o
Page 79 and 80: - Familia e foarte importantă, Jai
Page 81 and 82: 22Ajuns la castelul Montjuic, domnu
Page 83 and 84: 24Se crăpa de ziuă când a ajuns
Page 85 and 86: 1Barcelona, 1940Incidentul de la ve
Page 87: 2Fermin a delirat şapte zile înch
Page 91 and 92: - Şi acum ce fac? Unde mă duc? Nu
Page 93 and 94: 5Barcelona, 1941Se însera când Fe
Page 95 and 96: 6Padre Valera locuia la mansarda un
Page 97 and 98: sfârşit, când Fermin a simţit c
Page 99 and 100: cale dialectică, aşa că, drept o
Page 101 and 102: 8Avocatul Brians era un tânăr cu
Page 103 and 104: 9Furtuna se năpustise din răspute
Page 105 and 106: 10Când ploaia s-a potolit, era apr
Page 107 and 108: 11Chiar în noaptea aceea, Fermin s
Page 109 and 110: 12Barcelona, 1957Abătut, Fermin vo
Page 111 and 112: - Nu-mi poţi cere aşa ceva, Fermi
Page 113 and 114: cred, că mama ta era îndrăgostit
Page 115 and 116: 1Barcelona, 1957Lumina zorilor m-a
Page 117 and 118: 2Chiar în după-amiaza acelei zile
Page 119 and 120: 3După ce-a trecut proverbialul min
Page 121 and 122: Bunul meu prieten a ridicat din ume
Page 123 and 124: 5Chiar în acea după-amiază, reve
Page 125 and 126: spaniol, la cererea prefecturii şi
Page 127 and 128: 6Vechiul meu cunoscut, Oswaldo Dari
Page 129 and 130: 7Barcelona, 1958Ianuarie a sosit î
Page 131 and 132: În 1948, aceeaşi presă obişnuia
Page 133 and 134: 8Într-o seară, sătul să tot ale
Page 135 and 136: - Am două treburi de rezolvat.- Te
Page 137 and 138: 9Nu era nici urmă de Bea în mulţ
Page 139 and 140:
10Am auzit paşi apropiindu-se de u
Page 141 and 142:
A luat receptorul, aruncându-mi o
Page 143 and 144:
- Mă gândeam la omul ăla.- La Ca
Page 145 and 146:
S-a încăpăţânat s-o lucrăm ai
Page 147 and 148:
Partea a cinceaNumele eroului
Page 149 and 150:
carte de identitate.Emoţionat, Fer
Page 151 and 152:
înainte să dea colţul şi m-a ru
Page 153 and 154:
nicicând în viaţa lui.- Vă rog,
Page 155 and 156:
diferenţele dintre siluetele şi t
Page 157 and 158:
- Un lot de sugus.- Rece, rece...Fe
Page 159 and 160:
descrie.Silueta-i măruntă s-a cuf
Page 161 and 162:
- Fermin, nu cred că... , am inter
Page 163 and 164:
8Pachetul scos dintr-un dulap stăt
Page 165 and 166:
9Mireasa era îmbrăcată în alb
Page 167 and 168:
Un bărbat tânăr, cu câteva fire
Page 169 and 170:
în Petit Moulin Rouge, însă regi
Page 171 and 172:
[33] Jose Buenaventura Durruti Duma
Page 173 and 174:
Also by Carlos Ruiz ZafónThe Shado
Page 175:
CopyrightA Weidenfeld & Nicolson eb
show all

carlos-ruiz-zafon-prizonierul-cerului

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?