carlos-ruiz-zafon-prizonierul-cerului

- Nu merită, i-a răspuns glasul din cealaltă parte a coridorului.
- Fermin Romero de Torres, la dispoziţia dumneavoastră.
- David Martin.
Fermin s-a încruntat. Numele îi era familiar. Vreo cinci minute şi-a tot răscolit amintiri şi ecouri, şi
brusc i-a căzut fisa, rememorând după-amiezile petrecute într-un colţ al bibliotecii Del Carmen, unde
devorase cărţi cu coperte şi titluri ţipătoare.
- Martin, scriitorul? Cel cu Oraşul blestemaţilor?
Din umbră s-a auzit un oftat.
- În ţara asta nimeni nu mai respectă pseudonimele.
- Iertaţi-mi indiscreţia. Dar fiind un devotat scolastic al cărţilor, ştiu că dumneavoastră ţineaţi pana
celebrului lgnatius B. Samson...
- La dispoziţia dumneavoastră.
- E o plăcere să vă cunosc, domnule Martin, chiar dacă în împrejurări atât de nefericite, fiindcă vă
admir de ani de zile şi...
- Da' mai ţineţi-vă gura, porumbeilor, că aici unii vor să doarmă, a mugit un glas acru, parcă din
celula vecină.
- Ie-te c-a grăit şi bucuria casei, s-a repezit o a doua voce de pe coridor, ceva mai depărtată. Nu-i da
atenţie, Martin, că aici, dacă dormi, te halesc ploşniţele de viu de la ciocan în sus. Haide, Martin, de ce
nu ne spui o poveste? Una cu Chloe...
- Asta ca să ţi-o freci ca un maimuţoi, a replicat glasul ostil.
- Amice Fermin, l-a informat Martin din celula lui, am plăcerea să ţi-i prezint pe numărul 12, căruia-i
displace totul, orice-ar fi, şi pe numărul 15, insomniac şi cult, ideologul oficial al acestui coridor.
Ceilalţi vorbesc puţin, în special numărul 14.
- Vorbesc atunci când am ceva de spus, a intervenit o voce gravă şi îngheţată, despre care Fermin a
presupus că-i aparţinea numărului 14. Dacă toţi cei de-aici am face la fel, ne-am bucura de nopţi liniştite.
Fermin a analizat acea comunitate atât de specială.
- Bună seara tuturor. Eu sunt Fermin Romero de Torres, şi e o plăcere să vă cunosc.
- Plăcerea e doar a ta, a replicat numărul 12.
- Fii bine-venit, şi sper ca şederea aici să-ţi fie scurtă, a zis numărul 14.
Fermin a mai aruncat o privire sacului cu cadavrul şi a înghiţit în sec.
- Ăsta a fost Lucio, fostul număr 13, a explicat Martin.
Nu ştim nimic despre bietul de el, era mut. Un glonţ i-a făcut praf laringele în bătălia de pe Ebru.
- Ce păcat că numai lui, a răspuns numărul 19.
- De ce-a murit? a întrebat Fermin.
- Aici mori de stat, a zis numărul 12. N-ai nevoie de nimic altceva.