carlos-ruiz-zafon-prizonierul-cerului

Fermin a făcut molcom semn că da. Nu mă gândisem la chestia asta până atunci. Brusc, am priceput
dilema pe care o înfrunta bunul meu prieten.
- Îţi aminteşti ce ţi-am spus în urmă cu mulţi ani, Daniel? Îmi aminteam perfect. În timpul războiului
civil, graţie sinistrelor oficii ale inspectorului Fumero, care pe atunci şi înainte de a deveni fascist era
măcelar în slujba comuniştilor, prietenul meu nimerise la puşcărie şi fusese pe punctul de a-şi pierde
minţile şi viaţa. Când izbutise să iasă, viu ca prin minune, hotărâse să-şi ia o altă identitate şi să-şi
şteargă trecutul. Muribund, luase un nume de pe un afiş vechi, care anunţa o coridă de tauri la arena
Monumental. Aşa se născuse Fermin Romero de Torres, bărbatul care-şi inventa povestea zi de zi.
- De aia nu voiai să completezi formularele pentru parohie, am zis. Fiindcă nu poţi folosi numele de
Fermin Romero de Torres.
Fermin a încuviinţat.
- Ei, sunt sigur că putem obţine acte noi. Ţi-l aminteşti pe locotenentul Palacios, care a plecat din
poliţie? Predă educaţie fizică într-un gimnaziu din Bonanova, dar a trecut odată pe la anticariat şi, tot
sporovăind, mi-a zis că există o întreagă piaţă subterană de acte noi pentru cei ce revin în ţară după ce au
trăit ani la rând în străinătate şi că el cunoaşte pe unul care are un atelier lângă Atarazanas[21] şi legături
în poliţie, care pentru o sută de pesete obţine şi înregistrează la minister pentru oricine o carte de
identitate nouă.
- Ştiu asta. Îl chema Heredia. Un artist.
- Îl chema?
- Da, acum vreo două luni l-au găsit plutind în port.
Au spus că tipul căzuse de pe o şalupă, pe când se plimba până la dig. Cu mâinile legate la spate.
Umorul practicat de fascia.
- Îl cunoşteai?
- Am avut de-a face cu el.
- Deci ai hârtii care dovedesc că eşti Fermin Romero de Torres...
- Heredia mi-a făcut rost de ele în 1939, spre sfârşitul războiului. Pe atunci era mai uşor, totul era un
haos şi, când oamenii şi-au dat seama că vaporul lua apă, îţi vindeau pe zece pesete chiar şi un blazon
onomastic.
- Şi atunci de ce nu-ţi poţi folosi numele?
- Fiindcă Fermin Romero de Torres a murit în 1940.
Erau vremuri grele, Daniel, mult mai grele ca acum. Nici un an n-a trăit bietul de el.
- A murit? Unde? Cum?
- În închisoarea din castelul Montjuic. În celula numărul 13.
Mi-a venit în minte dedicaţia pe care străinul o scrisese pentru Fermin pe exemplarul din Contele de
Monte-Cristo.
Lui Fermín Romero de Torres,
care a revenit dintre morţi
şi are cheia viitorului.
13
- În noaptea aceea ţi-am povestit doar o mică parte a istoriei, Daniel.
- Credeam că ai încredere în mine.
- Ţi-aş încredinţa propria viaţă cu ochii închişi. Nu e vorba de asta. Dacă ţi-am povestit doar o parte
din istorie a fost ca să te protejez.