carlos-ruiz-zafon-prizonierul-cerului

Fumero, doi bărbaţi s-au apropiat cu două bidoane de benzină şi au stropit perimetrul şi pereţii gheretei.
N-au rămas s-o privească arzând.
Când s-au întors, Fumero îi aştepta aşezat pe scaunul de lângă şofer. Au plecat în tăcere, în vreme ce
o coloană de fum şi flăcări se înălţa printre ruinele vechii fabrici, lăsând o urmă de cenuşă care se risipea
în vânt. Fumero a coborât geamul portierei şi a deschis palma în aerul rece şi umed. Avea sânge pe
degete. Navas conducea cu privirea pironită înainte, deşi ochii lui nu vedeau decât privirea imploratoare
a tinerei, încă în viaţă, înainte de-a închide uşa. A observat că Fumero îl privea şi a strâns mâinile pe
volan, pentru a-şi ascunde tremurul.
De pe trotuar, o ceată de copii zdrenţăroşi privea maşina care trecea. Unul dintre ei a închipuit cu
mâinile un pistol, prefăcându-se că trăgea. Fumero a zâmbit şi a răspuns cu acelaşi gest, apoi maşina s-a
făcut nevăzută în labirintul străzilor din jurul junglei de coşuri de fum şi antrepozite, ca şi cum n-ar fi fost
nicicând acolo.