carlos-ruiz-zafon-prizonierul-cerului

4
Îndepărtându-ne de gară, mi-am scos pardesiul şi l-am pus pe umerii lui Fermin. Al lui rămăsese pe
cadavrul lui Salgado. Nu-mi credeam prietenul în stare de plimbări lungi, aşa că am oprit un taxi. I-am
deschis portiera şi, după ce s-a aşezat, am închis-o şi am urcat pe cealaltă parte.
- Geamantanul era gol, am zis. Cineva i-a făcut-o lui Salgado.
- Cine fură de la un hoţ...
- Cine crezi că a fost?
- Poate că aceeaşi persoană care i-a spus că eu aveam cheia şi i-a explicat unde mă găsea, a murmurat
Fermin.
- Valls?
Fermin a oftat abătut.
- Nu ştiu, Daniel. Nu mai ştiu ce să cred.
Am prins în oglindă privirea taximetristului, care aştepta.
- Mergem la intrarea în piaţa Real, pe strada Fernando, i-am indicat.
- Nu ne întoarcem la anticariat? a întrebat Fermin, căruia nu-i mai rămăsese în trup nici măcar puterea
de-a se certa pentru o cursă de taxi.
- Eu da. Dar tu te duci acasă la don Gustavo, ca să-ti petreci restul zilei cu Bernarda.
Am mers în tăcere, în timp ce Barcelona îşi topea contururile în ploaie. Ajungând la arcadele de pe
strada Fernando, unde cu ani în urmă îl cunoscusem pe Fermin, am plătit cursa şi am coborât. L-am însoţit
pe Fermin până la poarta lui don Gustavo şi l-am îmbrăţişat.
- Ai grijă de tine, Fermin. Şi mănâncă ceva, sau în Bernarda se va înfige un os în noaptea nunţii.
- Nu-ţi face griji. Dacă vreau, mă îngraș mai uşor ca sopranele. Acum o să urc, o să mă îndop cu
fursecurile pe care don Gustavo le cumpără de la Casa Quilez, iar mâine o să fiu tot numai slănină.
- Vedem noi dacă-i adevărat. Complimente logodnicei din partea mea.
- La fel din partea ei, deşi, după cum stau lucrurile în plan juridico-administrativ, cred că vom trăi în
păcat.
- Nici vorbă de aşa ceva. Îţi aduci aminte ce mi-ai zis odată? Că destinul nu face vizite la domiciliu,
ci trebuie să mergem noi să-l căutăm?
-' Mărturisesc că luasem vorba dintr-o carte de Carax, Suna frumos.
- Dar eu am crezut-o şi continui s-o cred. De aceea îţi şi spun că destinul tău e să te însori cu
Bernarda în toată regula şi la data stabilită, cu popi, orez, nume şi prenume.
Prietenul meu m-a privit sceptic.
- Cum te văd şi cum mă vezi, ai să te însori pe uşa din faţă, i-am promis unui Fermin atât de dărâmat,
încât credeam că nici un pachet cu sugus, nici un film grozav cu Kim Novak la Femina, exhibând nişte
brassieres [40] ascuţite care sfidau legea gravităţii, nu puteau să-i ridice moralul.
- Dacă spui tu, Daniel…
- Tu mi-ai redat adevărul, am zis. Eu am să-ţi redau numele.