carlos-ruiz-zafon-prizonierul-cerului

- Sigur ştiţi mai mult decât toată lumea, domnule profesor. Mult mai mult.
- Ei bine, adevărul e că de mult nu i-am mai auzit numele, dar până de curând Mauricio Valls era un
adevărat personaj. Cum spuneai, a fost ani la rând un ministru al Culturii strălucit şi faimos, director a
numeroase instituţii şi organisme, cu o poziţie bună printre cei de la putere şi de mare prestigiu în
domeniu, pila multora, răsfățatul paginilor culturale din presa spaniolă... Îţi spun, un personaj vestit.
Am zâmbit şters, ca şi cum surpriza mi-ar fi fost plăcută.
- Şi nu mai este?
- Sincer să fiu, aş zice că de la o vreme a dispărut din peisaj, sau cel puţin din sfera publică. Nu-s
sigur dacă n-a primit o ambasadă ori un post într-o instituţie internaţională, ştii cum merg chestiile astea,
dar adevărul e că de la o vreme i-am pierdut urma... Ştiu că în urmă cu ceva ani înfiinţase împreună cu
câţiva asociaţi o editură. Aceasta merge bine şi publică fără preget. De fapt, primesc lunar invitaţii la
lansări ale unor titluri scoase acolo.
- Vine şi Valls la ele?
- Pe vremuri, venea. Râdeam mereu de el, fiindcă vorbea mai mult despre sine decât despre cartea şi
autorul pe care îi prezenta, dar asta era de mult. Nu-l mai văd de ani de zile. Pot să te întreb de ce te
interesează, Daniel? Nu-mi închipuiam că te-ar putea preocupa micul bâlci al deşertăciunilor din
literatura noastră.
- Din simplă curiozitate.
- Bine.
Profesorul Alburquerque a plătit nota, privindu-mă cu coada ochiului.
- Nu ştiu de ce am impresia că nu-mi spui niciodată decât jumătate, dacă nu chiar un sfert, din tot ce
ştii.
- Cândva am să vă spun şi restul, domnule profesor. Vă promit.
- N-ar fi rău, fiindcă oraşele n-au memorie şi au nevoie de cineva ca mine, un înţelept cu mintea
limpede, ca să le-o păstreze vie.
- Asta ne şi e înţelegerea: mă ajutaţi să rezolv problema lui Fermin, iar eu vă povestesc unele lucruri
pe care Barcelona ar prefera să le uite. Pentru istoria dumneavoastră secretă.
Profesorul mi-a întins mâna, iar eu i-am strâns-o.
- N-am să-ţi uit făgăduiala. Revenind la Fermin şi la actele pe care va trebui să le scoatem din
pălărie...
- Cred că am omul potrivit pentru această misiune, am răspuns.