carlos-ruiz-zafon-prizonierul-cerului

Domnul director i-a făcut cu ochiul.
- Te cred. De aceea şi ştiu că, dacă vei auzi, ai să-mi spui.
Iar dacă nu, ai să-i vorbeşti tu de el şi ai să afli unde e.
Fermin a încuviinţat de câteva ori din cap.
- Şi altceva. Dacă Martin îţi vorbeşte de însărcinarea pe care i-am dat-o, convinge-l că, pentru binele
lui şi, mai ales, al unei anumite doamne pe care el o stimează în chip deosebit, ca şi al soţului şi fiului ei,
e mai bine să-şi dea silinţa şi să-şi scrie capodopera.
- Vă referiţi la doamna Isabella? a întrebat Fermin.
- A, văd că ţi-a vorbit de ea... Trebuie s-o vezi, a spus, ştergându-şi ochelarii cu batista. Tinerică,
tinerică, bronzată ca o elevă de liceu... Nu ştii de câte ori a stat aici, chiar pe locul tău, implorându-mă
pentru bietul şi nefericitul de Martin. N-am să-ţi zic ce mi-a oferit, fiindcă-s un domn, dar, rămâne între
noi, devotamentul acestei fetiţe pentru Martin e demn de un bolero. Pun pariu că n-a făcut copilul, pe
Daniel, cu soţul ei, ci cu Martin, care nu se pricepe la literatură, dar la muieruşte da.
Văzând că deţinutul se uita la el cu o privire de nepătruns, care nu i-a plăcut, domnul director s-a
oprit.
- La ce te uiţi? l-a sfidat.
A lovit cu nodurile degetelor în masă şi uşa s-a deschis imediat în spatele lui Fermin. Cele două
santinele l-au prins de braţe şi l-au săltat de pe scaun, până ce picioarele nu i-au mai atins duşumeaua.
- Ţine minte ce ţi-am spus, a zis domnul director. În patru săptămâni vreau să te văd iar aici. Dacă
obţii rezultate, te asigur că vei trăi mai bine. Dacă nu, îţi voi face o rezervare la temniţa din subsol, cu
Fumero şi jucăriile lui. Limpede?
- Ca apa.
Cu un gest plictisit, le-a făcut semn apoi oamenilor să-l ia pe deţinut şi a dat pe gât paharul cu brandy,
scârbit că trebuia să aibă zi de zi de-a face cu plebea incultă şi ticăloşită.