Texte digitizate la Biblioteca Judeţeană Mureş în cadrul

cînd „au stricat leşii şi feredeul, că au rupt uă bucată din căldarea cea mare ce este zidită sub
feredeie.” 72
Răscoala tătarilor. Turcii stabilesc saraskerlîk la Tighina. În timpul acestei scurte domnii, sau
petrecut două fapte, care merită a fi menţionate. Primul este răscoala tătarilor. Nemulţumiţi că au
fost îndepărtaţi din Bugeac, tătarii Nohai începuseră a se întoarce. Turcii însă, voind a păstra
hotărîrile ce decurgeau din aşezămîntul păcii de la Carlowitz, „îi gonea, iar înapoi nu-i lăsau.” 73
În ajutorul tătarilor Nohai săriră şi cei din Bugeac. În fruntea acestei „zurbele” era sultanul
Devlet Gherai. Arseră şi jefuiră cîmpul Chiliei, arseră Renii şi făcură mari neajunsuri garnizoanelor
turceşti. Cronicile moldovene relevă caracterul deosebit de violent al acestei răzvrătiri. „De ar fi fost
îngheţată Dunărea, pînă la Ţarigrad ar fi fost agiuns.” 74 Constantin Duca se găsi într-o situaţie grea,
fiind invitat de tătari să participe la această zurbă. Altminteri, ameninţau că vor jefui ţara. S-a
scuzat, „zicînd că n-are cu cine să încalece, şi i-au trimis sultanului (tătar) cincisprezece pungi de
bani. Şi aşa l-au lăsat.” 75 Iusuf Paşa, Saraskierul de la Babadag, veni cu oştire în Bugeac, invitînd la
rîndul său pe Duculeţ să coboare şi el cu moldovenii. Pe saraskier. Domnul nu-l putea refuza. N-a
fost însă nevoie de concursul lui, fiindcă Iusuf Paşa reuşi să potolească răscoala.
Dar de aceste împrejurări generalul turc ştiu să se folosească cu abilitate; el deplasă centrul
militar otoman de la Babadag la Tighina „puind pricină zurbalîcul tătarilor.” 76 Manevra turcului
putea trece neobservată din pricina incapacităţii de reacţie a polonilor. Lucrul acesta îl ştie şi
Neculce: „Şi văzînd că este vrajbă în Ţara Leşească, nu avea cine sta împotrivă, să nu facă
saraskerlîc la Tighina. Dacă s-au apucat a tocmire şi a diregere cetatea şi a o mai mărire. Şi au lucrat
cîţiva ani, precum se vede, cu aceste două ţări. Şi pe tătari au început a-i călca şi a-i pune de a lucra
la cetate de-a valma cu creştinii. Şi i-au făcut de plătea toată paguba ce făcuse raialii la Tighina şi la
Reni.” 77
Dar acţiunea lui Iusuf Paşa se mai motivează şi prin teama pe care începe să le-o inspire
turcilor imperialismul lui Petru cel Mare. Şi pentru noi prezenţa armatei turceşti la Nistru şi întărirea
Tighinei era în realitate utilă. Simpatia generaţiei de atunci mergea, fireşte, spre Petru cel Mare; dar
cei prevăzători şi-au dat seama că politica acestuia, oricît de sinceră şi generoasă ar fi fost, era
primejdioasă pentru viitorul ţărilor noastre. Luaţi seama şi asupra foloaselor ce avem noi de pe urma
stăpînirii turceşti. Această stăpînire împiedicase imperialismul polon să ajungă peste trupul
Moldovei la gurile Dunării şi la Marea Neagră. Tot ea împiedicase întinderea stăpînirii germane
asupra Ţării Româneşti şi se pregătea acum să ţină piept imperialismului moscovit. Că turcii căutau
să cîştige din nou simpatia popoarelor supuse, se vede din măsurile ce au luat pentru a despăgubi pe
cei păgubiţi de răscoala tătarilor. „După isgonirea Sultanului, cîtă stricăciune au făcut tătarii în
raiaua turcească, pus-au turcii bumbaşiri asupra lor în Bugeac de au plătit tot, şi a turc şi a creştin,
pre Tefter, cui ce au perit, şi pînă în buţile de lemn, vase deşerte, toate pagubele au plătit cu preţ.” 78
Veţi cunoaşte şi alte împrejurări cînd turcii fac acte de generozitate sau ne apără de încălcările
altora. Este bine să le cunoaşteţi pe toate pentru a judeca cum se cuvine, în spirit de dreptate
problema suzeranităţii turceşti asupra ţărilor noastre.
O nouă acţiune a lui Brîncoveanu în Moldova. Vă amintiţi că Brîncoveanu sprijinise alegerea
lui Constantin Duca numai pentru a scăpa de Cantemireşti. În realitate, pe fostul său ginere nu-l
putea suferi. Nu avea încredere în el şi nici în aptitudinile sale politice. Apoi, nu trebuie să uitaţi că
domnul muntean era partizanul hotărît al domnilor de ţară. El aparţinea unei mişcări politice care
lupta de mai multe decenii pentru a reda statului muntean vechea lui suveranitate. Fusese un
72
Ibidem.
73
Neculce, p. 271.
74
Ibidem, p. 196; vezi şi Pseudo Nicolae Costin, p. 47.
75
Neculce, p. 271.
76
Ibidem, p. 272.
77
Ibidem, p. 197.
78
Pseudo Nicolae Costin, p. 48.