Texte digitizate la Biblioteca Judeţeană Mureş în cadrul

Prelegerea a XX-a
Un despot luminat. Continuăm cercetarea domniei lui Nicolae Mavrocordat. Aţi văzut că din
primele lui manifestări, ca domn, se desprinde o anumită politică socială: lupta împotriva boierimii
şi reazemul pe pătura ţărănească. Trebuie însă să recunoaştem că noul domn nu a luat apărarea
ţărănimii numai din motive tactice, pentru a lovi în boieri, ci şi dintr-un sentiment de reală
demofilie, care caracterizează acţiunea politică a mai tuturor Mavrocordaţilor. Este în fond o
tendinţă binecunoscută a monarhilor reformatori sau - cum s-a zis - a „despoţilor luminaţi” din
veacul al XVIII-lea.
Dar nu trebuie să vă închipuiţi că toată boierimea Moldovei era vinovată de jaful fiscal
amintit. Dimpotrivă, se pare chiar că o parte dintre boieri au voit să împiedice activitatea zlotaşilor
în lipsa domnului şi mai ales acele adăugiri sălbatice cărora cronicarii le zic „năpăsti”; ne-o spune
Nicolae Costin în termeni destul de precişi: „O seamă din boieri socotiau să nu mai supere ţara cu
acele nevoi, şi năpăştile acelor pecetluituri... ce n-au lăsat alţi boieri din caimacami...” Acelaşi
cronicar acuză îndeosebi pe „... unii din boierii lui Mihai Vodă (care), la mazilia lui, îşi făcuseră
pecetluituri domneşti, cum li s-a orînduit cîte o sumă de bani dintr-acele pecetluituri, că mai mult
aceia stau să-şi ia banii ce didese cu împrumut.” 153
Totodată, noul domn luă măsuri să întoarcă pe boierii care fugiseră de teama că ar putea veni
la domnie Antioh Cantemir.
În divanul întocmit de Nicolae Mavrocordat intrară următorii boieri mari: Ioan Buhuş, mare
logofăt; Nicolae Costin, mare vornic de Ţara de Jos; Ioan Sturza, vornic de Ţara de Sus; Antioh
Jora, hatman; Ilie Catargiul, mare spătar; Gheorghiţă Apostol, mare paharnic; Ilie Cantacuzino,
mare vistiernic; Dumitraki Ramadan, mare postelnic; Gavriil Miclescu, mare paharnic. Murind Ilie
Cantacuzino, Nicolae Mavrocordat a pus vistiernic mare pe Gheorghiţă Mitre, iar pe Manolache
Hrisoverghi, mare comis.
În realitate, mai toţi aceşti boieri erau simpli figuranţi, căci Mavrocordat guverna ţara singur,
sau ajutat de cîţiva consilieri intimi. Mai uşor pătrundeau la dînsul aceştia decît dregătorii legiuiţi ai
ţării. Caracterul despotic, oriental, al domniei apare din ce în ce mai supărător pentru marea
nobilime. Neculce a prins minunat sensul acestor tendinţi noi: „(Nicolae Vodă) vroia să stăpînească
Moldova ca Poarta turcească, cu mare mărire”.
În altă parte ni-l înfăţişează introducînd un regim de curte, cu protocol sever; domnul se
izolează de toată lumea, cu excepţia celor 2 - 3 greci, consilieri intimi: „Uşa îi era închisă tare,
nimenea nu intra la dînsul; a doua zi şi a treia zi cînd chema cîte un boier, la două trei cuvinte, iar
într-alt chip nu putea nimeni să meargă la dînsul, şi din spătărie încolo mai înainte nimeni nu putea
intra, nici boierii, nici mazilii, fără decît numai Ramadan postelnicul, Spandonachi Căminaru şi
Sculi Cămăraşul, ce era şi tîlmaci, că Nicolae Vodă nu ştia limba moldovenească, şi era un lucru
prea cu necaz boierilor şi ţării.” 154
Dacă aşa vorbeşte Neculce, vă închipuiţi cum spumegă Muste, mai ales împotriva acestor
consilieri intimi. Pentru Spandoni are cuvinte tari: „ … Avea şi sfetnic pe lîngă sine, o arătare de
grec anume Spandoni, un om urît şi podăgrios, carele şi de mai înainte, în zilele altor domni, au
şezut tot aice în ţară; un blestemat şi de nimica, fără de nici o meserie; numai cît îşi ţinea capul cu
minciunile şi cu milosteniile ce-i dau; dară, după ce încăpuse la cinste mare la Nicolae Vodă, fiindui
şi neam de toate, el au fost sfătuit pre Nicolae Vodă, şi pre sfatul lui umbla Nicolae Vodă”.
Nicolae Mavrocordat pune împrumuturi forţate asupra boierilor. Între cei fugiţi în Polonia,
la Sneatin, erau şi căpeteniile partidei Cupăreştilor în frunte cu Iordachi Ruset şi cu fratele acestuia
Manolache Ruset. Deşi între tatăl noului domn, Alexandru Mavrocordat-Exaporitul, şi Ruseteşti
exista o veche duşmănie, totuşi Nicolae Mavrocordat recheamă în ţară pe bătrînul intrigant. 155
Desigur că avea nevoie, pentru greutăţile financiare ce întîmpina la începutul domniei, de
153 N. Costin, ed. Kogălniceanu, p. 74 - 75.
154 Neculce, p. 296.
155 Ioana Rosetti, op. cit., p. 319.