Texte digitizate la Biblioteca Judeţeană Mureş în cadrul

Prelegerea a VI-a
ROMÂNII ŞI CRUCIADA
LUPTA PENTRU REFACEREA INTEGRITĂŢII TERITORIALE ŞI PENTRU NEATÎRNARE
Ştiţi din prelegerile trecute că stăruinţele lui Sobieschi şi ale Papei în favoarea unei ligi sfinte
sînt anterioare asediului Vienei. Moldovenii şi muntenii apar şi ei de la început în corespondenţa
diplomatică purtată. Îi îndemna şi faptul că - după „trădările” lui Ghica şi Petriceicu - se răspîndise
zvonul că turcii vor să transforme Principatele în paşalîcuri. (În 1680 avu loc un însemnat demers
diplomatic - sub sugestia lui Miron Costin şi a hatmanului Alexandru Buhuş, către Sobieschi; solii
trimişi cerură stăruitor atragerea moscoviţilor în liga ce se plănuia.) Diplomaţia franceză - dispunînd
de o propagandă extraordinară şi de mari mijloace băneşti, reuşi însă să paralizeze sistematic - ani
de zile - sforţările lui Sobieschi şi ale agenţilor papali şi să izoleze astfel Austria. Mai mult încă,
aceiaşi agenţi reuşiră să arunce, cum ştiţi, pe turci asupra Austriei; la început atacurile turceşti se
mărginiră la ajutorarea rebelilor maghiari (Tököly), iar în cele din urmă - profitînd de neunirea
creştinilor - atacară, cum aţi văzut, chiar Viena, domnii români fiind nevoiţi să urmeze în aceste
campanii oastea otomană. 62 Abia în preziua expediţiei asupra Vienei, printr-o mare sforţare de
autoritate, reuşi Sobieschi să impună dietei (invadată de aurul propagandei franceze) alianţa cu
Austria. Este interesant de subliniat că acest tratat a fost ratificat de poloni abia în ziua de 31 martie
1683, iar marşul de la Adrianopol al oştilor turceşti începu în ziua de 1 aprilie.
Cunoaşteţi acum atmosfera de solidaritate creştină pe care a provocat-o prezenţa turcilor sub
zidurile Vienei. Diplomaţia papală a luat victoria asupra lui Cara Mustafa ca punct de plecare pentru
reînceperea tratativelor în vederea unei mari coaliţii antiturceşti. Momentul era, într-adevăr,
prielnic, dar succesul n-a fost cel scontat. Ludovic al XlV-lea avea dreptate cînd spunea că vremea
cruciadelor trecuse.
În sfîrşit, la începutul anului 1684, cu destule greutăţi, „liga sfîntă” contra turcilor ia naştere;
puterile ce-şi dau adeziunea sînt Austria, Polonia şi Veneţia. În ziua de 31 martie 1684 papa
Inocenţiu al XI-lea dă binecuvântarea sa şi importante ajutoare financiare.
(Trebuie să vă spun, cu acest prilej, că popoarele acestea sud-estice, pe care se întemeia
milităreşte cruciada, fiind popoare ce trăiau pe o economie mai mult agricolă - cum erau polonii,
ungurii, românii, cazacii etc. - nu dispuneau de mijloacele financiare necesare unei mari campanii;
se ştie că turcii se menţineau în poziţiile lor pontice şi dunărene, ca şi în Ungaria, datorită cetăţilor
şi fortificaţiilor. Cucerirea acestora necesita oştiri numeroase, asedii lungi şi costisitoare, armament
modern şi îndeosebi tunuri. Drama militară a lui Sobieschi - şi în genere a polonilor - trebuie
explicată în primul rînd prin această permanentă lipsă de bani. Oricît de vitează, cavaleria polonă
reprezintă un stadiu de organizare militară înapoiat. La fel cazacii şi românii.)
Meritul lui Şerban Cantacuzino - după cum vom arăta mai departe - este de a fi priceput lucrul
acesta: că o luptă victorioasă contra sistemului militar otoman nu se poate duce fără o serioasă
pregătire financiară şi militară. (De aceea am susţinut că trebuie judecată altfel decît o prezintă
cronicarii apăsarea fiscală a domnului muntean.) Reţineţi deocamdată faptul că Biserica romană era
silită să acopere într-o mare măsură aceste lipsuri financiare.
Fiindcă între statele componente ale acestei ligi, de o parte, şi moldoveni şi munteni, de alta,
au fost relaţii strînse şi tratative îndelungi, se cuvine să ne oprim un moment asupra acestei asociaţii
şi asupra principiilor ei de bază. De la început vă spun că nu trebuie s-o conceperi asemenea
cruciadelor medievale. Factorii spirituali şi misticismul de odinioară înrîureau acum mai puţin.
Într-adevăr, în dosul faţadei de cruciadă se ascundeau, în a doua jumătate a secolului al XVIIlea,
numeroase interese economice şi politice, adeseori divergente. Astfel, Veneţia, geloasă pe
privilegiile pe care companiile engleze şi franceze le obţinuseră în cîmpul comercial al Levantului,
62 În atacul turcesc din 1681 pentru sprijinirea lui Tököly, voievozii n-au participat personal. Contingentul
muntean - circa 3.000 de oameni - a fost comandat de sărdarul Coţofeanul, iar cel moldovenesc, tare de 4.000 de
oameni, de sărdarul Gheorghiţă Ciudin (vezi cronica lui Radu Popescu, Magazin Istoric, II, p. 27).