Texte digitizate la Biblioteca Judeţeană Mureş în cadrul

Muntenia, condusă de Şerban Greceanu, care aduce şi propunerea de căsătorie între fiica lui Antioh
şi al doilea fiu al lui Brîncoveanu. în 20 ianuarie 1706, fiul cel mai mare al voievodului muntean,
Constantin (Dinu) se căsătoreşte cu Aniţa, fiica Vornicului Ioan Balş din Moldova. Deci a doua
căsătorie. Ambele aveau, fireşte, un tîlc politic.
În mai 1706, are loc un tratat „de dragoste şi vecinătate” între Brîncoveanu şi Cantemir la
Focşani. Acest tratat ni s-a păstrat în copie. 111 Delegaţii munteni sînt: Ştefan Cantacuzino, mare
Paharnic, Şerban Prisăceanu Comisul şi Căpitanul de margine Damian. Delegaţii moldoveni: Ioan
Buhuş, Mitre Apostol şi Dimitrie Macri, starostele de Putna. Se fixează un hotar „pe unde a fost de
vac” apa Şiretului, care va fi adusă (unde este cazul) în albia cea veche. Sînt opriţi muntenii de a
trece prin „pădurile Moldovei” şi a tăia lemne într-însele; vitele să nu mai calce hotarul; cumpărarea
de moşii dintr-o parte într-alta se opreşte şi nici muncitorii la vii să nu treacă dintr-o parte într-alta;
oamenii care fug „pentru greul dăjdiilor ori dinspre o parte, ori dinspre alta, să fie în pace de
rămăşiţi”; dar pe zapcii strîngători de bani domneşti, care vor fugi, să-i prindă ca să înapoieze banii.
Cu bună dreptate spune d. N. Iorga, acest tratat între moldoveni şi munteni „arată mai bine
decît orice fraze cît de nefireşte grele şi de neînţelepţeşte ascuţite erau împrejurările la acest hotar
trecător dintre două state româneşti, pe care nimic nu le osebia decît o întreagă tradiţie de
separatism şi de lupte.” 112
Politica internă. Curtea. Venind în Ţară, Antioh a avut satisfacţia să găsească toate bine
rînduite de vrednicul său cumnat Lupu Bogdan. A treia zi de la sosire el îşi întocmi curtea, după
cum urmează: Antioh Jora, vel logofăt; Lupu Costaki, vel vornic al Ţării de jos; Neculaie Costin biv
vel hatman, vel vornic al Ţării de sus; Lupu Bogdan Hatman; Macsut, vel Postelnic; Ilie
Cantacuzino, vel Spătar; Savin Smucilă, vel Ban; Dabija vel Paharnic; Lupu Colivaru, vel
Vistiernic; Ion Sturza, vel Stolnic; Gheorghiţă Serdaru, vel Comis.
Vă atrag luarea aminte asupra unei dregătorii al cărei rost acum se defineşte la curtea
Moldovei. Este vorba de bănie. Cronicarul spune limpede: „De atunci se aşează această boierie cu
temeiu în Moldova”. Rangul ei venea după Spătarul cel Mare. Ca venit i s-a hotărît „cîte un ban de
drobul de sare de la Ocnă”. Neculce adaugă că bănia mai fusese şi altădată „la vreun Domn”, însă
rostul ei nu era bine definit („uneori şedea mai sus, iar alteori mai jos”). 113
Acela însă pe care se întemeia mai mult domnia lui Antioh era - spune Neculce - cumnatul
său Bogdan Hatmanul ( „ … t o a te trebile şi chiverniselile ţării erau după dînsul”).
Dar acest vrednic bărbat - care prin firea lui şi înţelepciunea de care dădea dovadă în
cîrmuire, s-a ridicat mult deasupra celorlalţi contemporani ai săi din Moldova - era bolnav de luni
de zile. Boala aceasta s-a agravat în timpul călătoriei lui, ca sol, în Ţara Românească. După ce s-a
înapoiat la Iaşi, „din pat nu s-au mai sculat şi în scurtă vreme au murit.. .” 114
Cronicarul ne spune că „la moartea lui multă jale au avut Antioh Vodă şi toată boierimea şi
ţara”. Era adevărat „boier de Moldova, cap întreg, şi cunoscător la judecăţi, şi drept, şi vrednic la
toate trebile, cu înţelepciune, pentru care tuturor le-a părut rău de păgubirea ce au păgubit ţara”.
Pentru Antioh Vodă, moartea lui Lupu Bogdan a fost o pierdere cu adevărat ireparabilă.
Dealtfel, această a doua lui domnie se va resimţi de lipsa unui atare colaborator „iară mai cu
dinadinsul lui Antioh Vodă i-au rămas rană nevindecată, că i s-au schimbat lucrurile şi i s-au
micşurat chiverniseala, cu multe amestecături, nu precum era în domnia dintîi.” 115
Dar moartea lui Bogdan a însemnat totodată triumful lui Panaiotaki Morona, cunoscutul
intrigant şi aventurier politic - de care v-am mai vorbit - şi a lui Ilie Cantacuzino, vistiernicul.
Elementul autohton pierde deci unul dintre puţinele elemente de elită, iar cîrmuirea ţării intră pe
mîinile celor doi boieri greci. Neculce spune că „se potriveau amîndoi într-o fire, după cum se zice:
111
N. Iorga, Viaţa şi domnia lui Constantin Vodă Brîncoveanul, Bucureşti, 19 14, p. 149.
112
Ibidem.
113
Neculce, p. 284.
114
Ibidem.
115
Ibidem.