Texte digitizate la Biblioteca Judeţeană Mureş în cadrul

În general, Antioh Vodă a fost judecat mai aspru în a doua domnie. Tuturor cronicarilor le-a
apărut schimbat, mai violent, mai supus influenţei sfetnicilor răi. Într-una din cronicile scrise asupra
acestei vremi se spune: „într-această domnie s-au arătat Antioh Vodă mai straşnic, care fire întîi nu
o arătase, şi nici pe boieri nu-i avea în cinstea şi în dragostea ce arătase întîiu. Şi zic unii că acest
sfat să-l fi dat Panaiotaki Postelnicul şi Ilie Cantacuzino Vistiernicul să-şi schimbe firea, să se arate
mai straşnic; dară nemic folos din sfaturile lor n-au văzut.”
Dar mai vinovate decît sfaturile sfetnicilor răi erau împrejurările. Turcii urmăreau cu
îngrijorare crescîndă acţiunea militară a lui Petru cel Mare şi începuseră - după cum v-am mai spus
- să ia măsuri pentru întărirea Nistrului. Tighina devine centrul militar de căpetenie. Acum şi
mutarea saraskierului Iusuf Paşa de la Babadag este un fapt împlinit.
Cronica lui Pseudo Nicolae Costin înregistrează faptul: „…Acu şi-au mutat şi Iusuf Paşa
Saraskerul din porunca împărătească scaunul Serdariei din Babaoa la Tighina de s-au aşezat”.
Bineînţeles, lucrul acesta readucea Moldova în trista situaţie dinaintea Păcii de la Carlowitz, pe cînd
turcii stăpîneau Cameniţa. „De atunci - spune aceeaşi cronică - au căzut mai cu dinadinsul tot greul
asupra ţării Moldovei, de cară în toţi anii piatră şi bolovani, dară fîn şi lemne? De le trebuie o
doagă, o sită, încă aleargă la Moldova, carea vedem că nici un bine nu va fi de Moldova săraca!” 120
Cum întăririle se făceau de la Tighina pînă la Cetatea Albă, vă închipuiţi cît lemn, piatră şi
săpătura trebuiau turcilor. Şi, bineînţeles, toate trebuiau făcute, cum spune Neculce, „cu mare grabă
şi cu mulţi zapcii”. Ca de obicei, Antioh a pus şi de data aceasta multă energie pentru împlinirea
lucrului. Au muncit orheienii şi lăpuşnenii - cărora li s-au adăugat „seimenii din curte” toată vara,
pînă în iarnă la tăiatul lemnului. Silinţa cea mai mare se depunea la refacerea Tighinei care, în
planul defensivei otomane în calea unui eventual atac rusesc, avea un rol important. Neculce
observă încă o dată, în cursul povestirii sale, că Iusuf Paşa Saraskierul „îl grăbea din cale afară (pe
Antioh Vodă) cu lemnul cetăţilor”.
Lucrările şi cheltuielile ce făcea la Nistru au împiedicat pe Antioh Cantemir să-şi realizeze
dorinţa de a reface biserica domnească din tîrg de la Hîrlău„care este zidită de Ştefan Vodă cel
Bun”. Voise să o facă mănăstire, s-o înzestreze, şi să o închine Sfîntului Munte. Dar greutăţile ce au
venit asupra sa şi a ţării nu i-au lăsat răgaz pentru această operă. Totuşi a făcut ceva şi pentru grija
sufletului. A rezidit din temelie, în piatră, vechea mănăstire de lemn de la Milcov „ce se chiamă
Mira”, - pe care o ridicase tatăl său Constantin Cantemir.
Lupta lui Mihai Racoviţă pentru răsturnarea lui Antioh. În vremea aceasta, avu loc la Poartă
primul atac al lui Mihail Racoviţă împotriva lui Antioh. Din închisoare, fostul domn trimite un arz
Sultanului, în care pîrăşte pe Antioh Vodă că a indus în eroare Poarta prin afirmaţia că el ar fi luat
„două biruri şi două bairamlîcuri” din ţară, şi că Vizirul „l-au scos din domnie fără de nici o vină şi
au pus pre Antioh Vodă fără de voia ţării.” 121
Vizirul, văzînd aceasta, dă de ştire lui Antioh să-i trimită oameni buni de pîră ca să nu rămînă
ruşinat faţă de împărat şi să se apere de acuzaţia lui Mihail Racoviţă.
„Antioh Vodă îndată alesă de trimisă cîţiva boieri, pe care îi ştia că sînt cu împotrivire la
Mihail Vodă şi cîţiva breslaşi, megieşi de ai lui Mihai Vodă, vasluieni, tot de cei buni de gură şi de
pîrît. Şi s-au pîrît de faţă înaintea divanului împărătesc. Breslaşii în gura mare striga: «Vîndutu-neai!
Vîndutu-ne-ai! Vîndutu-ne-ai la cochii vechi ciocoilor ca pre mascuri şi ca pre oi.» Care numai
ce huia divanul împărătesc şi se mira toţi paşii şi agalarii de pîra ce-i dau acei breslaşi lui Mihai
Vodă”.
Astfel, atacul lui Racoviţă nu reuşi, iar turcii îl închiseră din nou.
Dar curînd după aceasta vizirul Baltagi, protectorul lui Antioh, fu mazilit şi în locul său fu
ridicat Ciorlu-Paşa Silihtanul, „care se tîmplase de era prieten lui Mihai-Vodă”. Noul vizir scoase
pe Mihai Racoviţă de la închisoare. Acesta fu semnalul mişcării partizanilor săi din Moldova, mai
exact a partidei Cupăreştilor. Acum intră în acţiune Iordachi Ruset. Efectele se văzură îndată; Paladi
Vistiernicul - cumnatul lui Racoviţă - şi cu Preda Stolnicul fugiră în Muntenia unde se afla
120 Ibidem, p. 54.
121 Neculce, p. 286.