Texte digitizate la Biblioteca Judeţeană Mureş în cadrul

Prelegerea a XVI-a
A DOUA DOMNIE A LUI MIHAI RACOVIŢĂ
(Continuare)
Aţi văzut împrejurările cu totul neaşteptate în care se încheie a doua domnie a lui Antioh
Cantemir. Căderea lui nu a însemnat atît triumful lui Mihai Racoviţă, ci mai mult triumful acelui
partid puternic şi lacom, cu întinse relaţii constantinopolitane, al cărui şef atotputernic în Moldova
era Iordachi Ruset. Atotputernicia acestui om şi a „partidului” nu alcătuieşte, cum s-ar crede, un
simplu episod izolat în istoria Moldovei, ci se încadrează într-un mare proces de transformare
politică, socială şi economică menit a duce cu încetul la „modernizarea” societăţii româneşti.
Un nou regim fiscal; clerul şi boierimea impuşi „ţărăneşte”. Ca şi Constantin Duca, Mihai
Racoviţă a venit de la Constantinopol plin de datorii. Era atît de mare lipsa de bani la începutul
domniei, încît Racoviţă caută să poprească averea lui Antioh Cantemir şi a soţiei sale - care,
dealtfel, nu erau prea bogaţi. Dar trimisul turcilor se opune şi decide că cine va pretinde ceva din
averea domnului mazil „şi va avea vreo dovadă” să se prezinte Seraskierului Iusuf Paşa. Între cei
cărora Iordachi Ruset vrea să le dea vite din averea lui Antioh, sînt Dediul Spătarul - socrul lui
Racoviţă - şi Palade Vistiernicul, tovarăşul său de uneltiri „şi-altor carii i-au jăcuit Antioh.” 126
Şi dintr-o scrisoare a doamnei Anca se vede cît de anevoie răzbea Racoviţă cu plata
haraciului, a toaletelor şi bijuteriilor Doamnei. S-a recurs, ca totdeauna, la o înăsprire a regimului
fiscal. Pentru a spori numărul contribuabililor, acoliţii săi nu s-au sfiit să se folosească de următorul
şiretlic: „Şi au scos de vară pecetluituri cu iscăliturile boierilor, să deie tot omul cîte un leu.
Oamenii se bucurau că este uşoară dajdea şi ieşea la pecetluituri, iară mai pre urmă, după ce i-au
scris pre oameni şi au dat tablele la vistierie, au mai ieşit să mai deie cîte cinci lei de pecetluit, cui
dedese pecetluituri.” 127 Apoi se sporeşte vădrăritul cu doi bani de vadra de vin cu precizarea că
acest spor îl vor da ţăranii dar nu boierii.
Curînd însă nevoile sînt atît de mari, că dările încep să apese şi asupra privilegiaţilor. „Făcutau
şi alt obiceiu nou, care nu mai fusese în ţară, asupra boierimei şi mazilimei şi a mănăstirilor
stinghere de au dat desetină de stupi şi de mascuri cîte doi potronci ţărăneşte.” 128 Trebuie să
recunoaştem că acest sistem de a plăti cu toţii ţărăneşte anume dări, reprezintă un pas înainte în
procesul de nivelare socială. Faptul acesta merită a fi relevat.
În cronica ce a fost atribuită lui Nicolae Costin, această nouă orînduială fiscală este
menţionată în termeni şi mai precişi: „într-acestaşi anii, la veleatu 7217, iară de la Hristos 1708, au
şi stricat Mihai Vodă obiceiul desetinii, şi au scos peste toată ţara de au dat desătină ţărăneşte şi
Mitropolitul cu Episcopii, şi boierii cei mari şi mici, şi monastirile, şi preoţii, şi toate brezlele, cari
au avut scuteală pre obiceiul carele au fost legatu de la Domnii cei bătrîni”.
Aţi văzut şi pe Antioh Cantemir luînd, în prima domnie, măsuri cam asemănătoare. Cu multă
amărăciune exprimă cronicarul tulburarea clasei de privilegiaţi (căreia el însuşi aparţinea) faţă de
aceste inovaţii: „Şi atunci au început a pricepere boierimea că Mihai Vodă nu este cum se arăta,
blînd şi şagaciu cu toţi şi moale, ce este într-alt chip, că are multe firi, nu numai o fire.” 129 Nicăieri
ca în aceste rînduri nu se trădează concepţia boierilor noştri despre domnie. Ei îl înlocuiseră pe
Antioh cu Racoviţă, fiindcă pe acesta îl socoteau „moale”, dar acum Neculce le arată că senşelaseră.
Procesul devine interesant fiindcă boierimea caută să reziste pe drepturile ei feudale. Este
aceeaşi luptă care se dă în Apus între monarh şi nobilime. Neculce subliniază solidaritatea şi
rezistenţa boierimii moldoveneşti, rolul pe care îl are, în culisele domniei, Iordachi Ruset:
126
A. Sava, op. cit., p. 168.
127
Neculce, p. 289.
128
Ibidem.
129
Ibidem.