Texte digitizate la Biblioteca Judeţeană Mureş în cadrul

A DOUA DOMNIE A LUI MIHAI RACOVIŢĂ
(20 iulie 1707 - 8 noiembrie 1709)
Cupăreştii din nou atotputernici. Mihai Racoviţă a sosit cu oarecare întîrziere în scaun la Iaşi,
abia la 13 noiembrie 1707. 124 În absenţa lui ţara a fost cîrmuită de Iordachi Ruset, căruia îi revine o
parte însemnată din intriga care a dus la răsturnarea lui Antioh Cantemir. 125 Deşi îl făcuse
caimacam, Iordachi trădase din nou pe Antioh. A făcut-o fiindcă - cum foarte bine spune Ioana
Rosetti - „toate interesele lui erau legate de ale lui Mihai Racoviţă”.
Curînd după căftănire, Mihai Vodă i-a trimis lui Iordachi printr-o slugă, un izvod cuprinzînd
lista boierilor ce trebuiau prinşi, ca adversari ai casei lui Racoviţă. În realitate cred că era vorba de
adversarii Cupăreştilor. De la atmosfera împăciuitoare şi - am putea spune - imparţială a domniei lui
Antioh, Moldova trece acum iar prin frigurile domniei de partid. Nu este cruţat nici Ilie Cantacuzino
- care denunţase, se pare lui Antioh, uneltirile lui Iordachi. L-au luat noaptea din aşternut. Pe
Panaiotachi Morona l-au luat bolnav, l-au închis la seimeni şi după sosirea lui Racoviţă „au pus de
l-au sugrumat... zicînd că pre toţi domnii părăşte”. Credinţa mea este că pe Morona l-au ucis fiindcă
făgăduia să devină un primejdios rival al lui Iordachi. Într-adevăr, acest constantinopolitan dovedise
o înzestrare excepţională în domeniul intrigii politice, dublată de o îndrăzneală care depăşea tot ce
ne trimisese Levantul pînă atunci. (Hotărît lucru, într-o ţară atît de mică nu era loc şi pentru Iordachi
şi pentru Panaiotachi.)
De persecuţia Cupăreştilor n-a scăpat nici Neculce: „M-au fost pus Mihai Vodă şi pre mine
într-acel izvod să mă prindă, şi pînă a sosi Siimenii la gazdă-mi, eu am prins de veste, şi am apucat
de am încălecat şi am fugit în Ţara Leşească...” (Mai tîrziu, Neculce, împăcîndu-se „cu domnia”, s-a
reîntors, „şi am avut cinste şi căutare”…)
Îndată ce soseşte Racoviţă, se întruneşte divanul, ca şi în trecuta domnie, numai din rudele
domnului şi ale lui Iordachi. Antioh Jora e numit logofăt; Lupu Costache, care la o petrecere
insultase pe Antioh, este vornic al Ţării de Jos; Manolachi, Ruset, fratele lui Iordachi, vornic de
Ţara de Sus; Dumitraşco Racoviţă, fratele domnului, hatman; Nicolae Ruset, feciorul lui Iordachi şi
ginerele de curînd al lui Brîncoveanu, mare postelnic; Dediu Medelniceru mare spătar; Ioan Balş
mare paharnic; Paladi, cumnatul domnului, mare vistiernic; Preda mare stolnic; Iordachi Ruset nu
apare deloc. I se părea că ajunsese la o situaţie atît de înaltă, încît depăşea funcţiile existente; şi dacă
nu era domn, mai bine stătea la o parte. Totuşi, din umbră, făcea şi desfăcea totul. „... Numai
chiverniseala şi cinstea era tot a Ţării, după Iordachi Ruset Vornicul, măcar că nu era cu boierie; ce
vrea el să se facă, făcut era şi de domnie şi de Mihai Vodă”.
19 decembrie 1939
124 Pseudo Nicolae Costin, p. 63.
125 Ioana R. Rosetti, Iordache Ruset, în Rev. Ist. Rom., p. 315.