Texte digitizate la Biblioteca Judeţeană Mureş în cadrul

Prelegerea a XV-a
DOMNIA LUI CONSTANTIN CANTEMIR
V-am arătat împrejurările în care se încheie domnia lui Dumitraşcu Cantacuzino şi anume vam
vorbit de răscoala pe care o fac boierii, în ultimele zile ale acestei domnii, împotriva grecilor,
care înconjurau pe domn.
Aţi văzut totodată mişcarea boierimii de ţară în favoarea lui Constantin Cantemir şi sprijinul
pe care 1-a dat acestei mişcări Şerban Cantacuzino. În legătură cu urcarea pe tron a lui Cantemir,
Neculce spune: „Venit-au domn Ţării Moldovei Constantin Cantemir Vodă, pre carele l-au ales la
domnie boierii Ţării Moldovei în locul lui Dumitraşcu Vodă, cu nevoinţa şi cheltuiala lui Şerban
Vodă Domnul muntenesc”. Este deci o domnie în care voinţa ţării a avut o parte însemnată.
Constantin Cantemir este căftănit în ziua de 15 iunie 1685 şi ajunge la Iaşi în 5 iulie 1685. În ce
priveşte viaţa şi domnia lui, avem multe amănunte în cartea fiului său Dimitrie, Vita Constantini
Cantemiri.
Pentru a schiţa portretul acestui om excepţional, rămînem însă la Neculce. Iată ce ne spune
acesta: „Carte nu ştia şi numai iscălitura învăţase a o face; practică bună avea; la voroavă era
sănătos; mînca bine şi bea bine. Semne multe avea pe trup de la războaie, în cap şi pe mîini, de pe
cînd fusese slujitor în Ţara Leşească. La stat nu era mare, era gros, burduhănos, rumăn la faţă,
buzat; barba îi era albă ca zăpada; cu boierii trăia bine pînă la o vreme, pentru că era om de ţară şi-i
ştia pre toţi, anume carele cum era, şi nu era mîndru, nici făcea cheltuială Ţării, că era un moşneag
fără doamnă, şi avea doi feciori beizadele, pe Antioh şi pe Dumitraşcu, din care cel din urmă era
zălog la Poartă împreună cu alţi feciori de boieri.”
Subliniez: „era boier de ţară”. Aceasta spune mult. Tot boier de ţară fusese şi Petriceicu; erau
ridicaţi, şi unul şi celălalt, de mişcarea naţională. Cantemir este exponentul tipic al boierimii din
Ţara de Jos, unde reacţiunea era mai puternică. Nu uitaţi că aici moldovenii şedeau necontenit sub
ameninţarea turcilor şi tătarilor din Bugeac. Era acolo, în Ţara de Jos, o boierime moldovenească
vitează, o cavalerie veşnic în stare de cruciadă, mereu în luptă împotriva Islamului.
Poezia noastră populară a păstrat amintirea acestei categorii de luptători. Vă amintiţi cu toţii
de acel vestit Toma Alimoş, „boier din Ţara de Jos”. Ei bine, alături de Toma Alimoş aşezaţi şi pe
tatăl lui Constantin Cantemir care murise în luptă cu tătarii din Bugeac. Aşadar, Constantin
Cantemir se trăgea din această categorie de luptători. În fruntea mişcării care-1 proclamă domn sînt
„josenii” cu Gavriliţă Marele Vornic al Ţării de Jos.
Pentru datele biografice şi genealogice, e bine să citiţi pe Dimitrie Cantemir. Iată ce ne spune
el: „Constantin Cantemir s-a născut în anul 1612 de la Mîntuirea lumei, în luna noiembrie în 8, din
părinţii Teodor Cantemir şi Maria, în satul părintesc ce se zice Silişteni, în ţinutul Faldului, pe rîul
Hanului.
Părintele lui, Teodor, era de obîrşie din vechiul neam al Cantemirilor, fiu al lui Nistor, nepot
al lui Vasile, strănepot al lui Ivan, din strămoşii Grigore şi Teodor Cantemir, care primise porecla
de Silişteanul, acela dintre Cantemirii de la Crîm care s-a întors la steagul lui Hristos sub Ştefan
Vodă zis cel Mare, în anul de la facerea lumii 6951”. Vedeţi aici amintită originea tătărească a lui
Cantemir, origine care a făcut obiectul unor controverse. S-a zis că, pentru a da o mare rezonanţă
militară numelui tatălui său, Dimitrie a pretins că acesta se trăgea din tătari.
Mai departe, Dimitrie Cantemir spune: „Tatăl lui Constantin Vodă, Teodor Cantemir, a avut
doi fii, Constantin şi Nistor (ci pe Nistor din a doua soţie, căci mama lui Constantin a murit la şase
luni de la naşterea fiului ei) şi o fată mai mare decît Constantin, care, închinîndu-şi fecioria lui
Hristos a primit shima monahicească şi s-a numit Macrina. A murit slăbită de bătrîneţe în anul 1677
şi s-a îngropat în mănăstirea părintească anume Urlaţi, fiind îngropată cu cinste de către fraţii săi
Constantin şi Nistor în cimitirul străbunilor lor.”
Teodor Cantemir, tatăl lui Constantin, a murit luptînd şi apărînd ţara de tătarii din Bugeac.
Iată faptul povestit de Dimitrie Cantemir: „Năvălind tătarii din Crîm şi din Bugeac (Teodor) a
apărat vitejeşte Ţinutul Codrului, care i s-a fost încredinţat şi a fost rănit greu de tătari, din care rană