Texte digitizate la Biblioteca Judeţeană Mureş în cadrul

Prelegerea a XIII-a
RĂSCOALA MOLDOVENILOR ÎMPOTRIVA TURCILOR
V-am arătat, în prelegerea trecută, că domnia a treia a lui Duca în Moldova răspundea unor
mari interese politice şi economice turceşti. Am dezvoltat apoi capitolul referitor la politica lui
fiscală, care introduce unele elemente „moderne.” A făcut o nouă repartiţie a sarcinilor fiscale, în
sensul că acordă scutirea de bir ţăranilor pentru 6 luni, dar în schimb încarcă foarte greu nobilimea
şi averile mănăstireşti. Am relevat, de asemenea, activitatea lui mercantilistă şi am amintit de
mişcarea boierilor - în frunte cu Ghioca - şi de tăierile care au urmat. Aţi văzut apoi vizita domnului
la Constantinopol, pentru afacerile ucrainene şi întoarcerea ca „Domn al Ţării Moldovii şi al
Ucrainii.” Reluăm firul acestei domnii. Cronicarul leagă de călătoria lui Duca la Constantinopol şi o
afacere matrimonială: „Duca Vodă într-acestaş an au mers la Ţarigrad, avînd pîră cu Ştefan Vodă
feciorul Radului Vodă logodna fiica sa Catrina, ce o logodise cu Ştefan Vodă feciorul Radului Vodă
încă de copilă mică, iar dacă au ajuns la vîrsta căsătoriei, nu se ţinea Duca Vodă de tocmeală; şi
eşind fata de faţă la divanul Vizirului, au rămas feciorul Radului pre Duca Vodă de la Divan, şi
numai ce i-au căutat Ducăi Vodă a face tocmeala să vie în ţară să nuntească feciorul Radului Vodă.”
În altă parte, cronicarul explică de ce Duca voia să desfacă logodna fiicei sale cu Ştefan
beizadea:
„Nu mai puţină mîhnire avea Duca Vcdă pentru fiică-sa Caterina, carea era logodită după
Ştefan feciorul lui Radu Vodă. Auzea Duca Vodă că Ştefan logodnicul fetii are proastă politie şi
voia să strice logodna şi să-şi mărite fata după Iordache Muzelit grec foarte bogat, iară Ştefan
înţelegînd aceasta, au făcut jalbă la împărăţie, şi împăratul au dat poruncă lui Duca să dea lui Ştefan
Beizadea fata dacă e logodită cu el şi să o ducă la Ţarigrad, şi mergînd Duca Vodă la Ţarigrad au
dus şi pe fii-sa, iară la întoarcere cînd au venit la Moldova şi venind la Iaşi, au făcut nuntă
domnească cu toată ţara, fiind acolo şi soli de la poloni, de la unguri şi de la munteni.”
V-am citat aceasta, ca să vedeţi firea adîncă a lui Duca: era negustor în toate; voia să-şi mărite
fata cu grecul bogat şi nu cu feciorul de domn. Pentru un „om nou” acest mod de a fi nu era tocmai
obişnuit. De cele mai multe ori, cei fără strămoşi sînt bucuroşi de astfel de încuscriri; Duca o refuză,
însă sultanul a ţinut seama de latura sentimentală a acestei afaceri şi a dat ordin ca fata să fie a lui
Ştefan, beizadeaua Radului. Dar spusele cronicarilor sînt interesante fiindcă ne mai arată şi cu ce se
ocupau sultanul şi vizirul în vremea aceasta!
Nunta a prilejuit lui Duca Vodă o mare petrecere, cu soli de prin vecini. „Trimis-au în toată
ţara de au poftit pe toată boierimea şi mazilimea de la mic pînă la mare... şi după ce s-au strîns cu
toţii la Iaşi, făcutu-le-au oboroce tuturor de la domnie de le da de toate ce le trebuia, de nu cheltuiau
nime nici un ban. Aşişderea mai adus-au 8 soli, doi din Ţara Românească şi doi din Ţara
Ungurească şi doi din ţara Leşească şi doi din ţara Căzăcească cea mare de peste Nipru, şi au adus
solii multe daruri şi frumoase... şi s-au veselit două săptămîni cu feliuri de muzici şi de giocuri şi
pehlivani şi puşti.” 127
Duca Vodă în Ucraina ca domn. A găsit această ţară pustiită de urmările războaielor şi de
anarhia bandelor căzăceşti. Misiunea lui era s-o repopuleze şi s-o pacifice, împiedicînd-o a mai fi un
focar de tulburări politice între turci, ruşi şi poloni, şi de stingherire a comerţului de uscat şi
maritim.
Îndată după nuntă făcu prima vizită la Nimirov (20 noiembrie 1681). Numi oameni
credincioşi în fruntea polcurilor şi începu să lucreze pentru repopulare. Înainte de sfîrşitul anului,
parte din cazacii trecuţi sub stăpînire rusească, trecură Niprul înapoi. 128 La 10 decembrie se întoarse
şi făcu Crăciunul cu ai săi. În februarie 1682, Duca Vodă reveni la Nimirov, unde se strînseseră de
data aceasta multe căpetenii căzăceşti pentru a vedea şi auzi, pe noul lor „tatucă.” Duca le vorbi ca
domn, dar cu mult tact şi blîndeţe, dîndu-le ca unor copii buni sfaturi cuminţi. Îi îndemnă îndeosebi
127 Neculce, II, p. 215.
128 I. Moga, op. cit., p. 85.