Texte digitizate la Biblioteca Judeţeană Mureş în cadrul

euşeşte să convingă pe turci că nu se poate rezista guerilei polone şi căzăceşti cu oameni ca
Dumitraşcu şi că trebuie pus domn pe tronul Moldovei Cantemir, om brav şi cu mare experienţă
militară. Dimitrie Cantemir spune că seraschierul Soliman, „pe lîngă aceea că se înţelesese cu
Şerban pentru a mazili pe Dimitrie, era prieten vechi şi din adîncă inimă cu Cantemir....” Astfel se
decide mazilirea lui Dumitraşcu Cantacuzino şi înscăunarea lui Constantin Cantemir.
Cu prilejul mazilirii, nemulţumirile împotriva grecilor din jurul domnului izbucniră pe faţă cu
violenţă. În fruntea mişcării sînt elemente din boierimea mijlocie pe care se întemeia partidul lui
Constantin Cantemir. Iată cum povesteşte Neculce această răscoală: „Armaşul Flondor şi cu fratesău
Gheorghiţă Ciudin, cu Mitrea căpitanul, cu Mileştii şi cu alţii au burzuluit tot tîrgul şi
slujitorimea asupra grecilor, tot cu pietre şi cu beţe, de era curtea domnească plină de oameni. Iar
grecii tot în casă şedeau, lîngă Dumitraşcu Vodă şi se ascundeau care pe unde putea, şi mai vîrtos
căutau pe un grec Saraeni, carele au fost bătut stupii lui Gavriliţă Vornicul şi a fost dat ştiubeelor
foc. Şi purcegînd din Iaşi, Saraeni şi alţi greci tot dinaintea lui Husain bei mergeau, ca să nu-l poată
lua moldovenii, că se ajunsese Dumitraşcu Vodă cu Husain bei de ţinea cu dînsul. Dar norodul tot îl
suduia şi-l hătcăia şi arunca cu pietre şi cu lemne după dînsul, şi cu această cinste frumoasă au eşit
Dumitraşcu Vodă din Moldova. Aşişderea la acea gîlceavă prins-au Flondor armaşul pre un alt grec,
anume Mavrodin paharnicul şi l-au bătut şi l-au dezbrăcat de l-au lăsat numai cu cămaşa şi l-au pus
pe un cal îndărăpt cu faţa spre coada calului şi-i dedese coada în mîni de o ţinea în loc de frîu şi-l
ducea prin mijlocul tîrgului. Asemenea s-au întîmplat şi unui altui grec, anume Palaluga
(Paleologu), de l-au luat cu pielea gol din feredeu.”
Dar, cum observă Xenopol, la atît se mărginea reacţiunea moldovenească împotriva grecilor:
huiduiri şi batjocuri. „Nici o măsură serioasă - spune el - nu se lua pentru a împiedica reînturnarea
lor în ţară.” În realitate, românii, nici nu puteau lua măsuri. Grecii trăiau într-o simbioză statală cu
turcii; unii aveau funcţia militară, pe cînd ceilalţi o aveau pe cea economică. Lupta împotriva
grecilor deci - cîtă vreme Principatele erau supuse Constantinopolului - era zadarnică; ea nu ducea
la nici un rezultat. Domnii care voiau să cîştige bunăvoinţa Porţii trebuiau să se folosească tot de
greci, uneori chiar de aceiaşi indivizi. Astfel, Mavrodin, grecul batjocorit de Flondor armaşul, este
izgonit din ţară cu prilejul răscoalei de care v-am pomenit, dar revine în Moldova cu Constantin
Duca, care îl face vistiernic; mai tîrziu e aruncat în ocnă de Antioh Cantemir, dar se salvează şi sub
Mihail Racoviţă este din nou mare şi tare.
Neculce şi-a dat seama că împotriva grecilor nu se putea lupta şi că nu se puteau lua acele
„măsuri serioase” cerute de Xenopol din pricină că izvorul puterii lor nesecate sta în această
„simbioză” cu turcii, în chiar structura organică a Imperiului otoman. Scepticismul lui Neculce faţă
de neputinţa ţărilor române de a se mîntui de greci s-a exprimat în cuvinte de o rară frumuseţe:
„Cînd o vrea Dumnezeu să facă să nu fie rugină pe fier şi turci în Ţarigrad şi lupii să nu mai
mănînce oi în lume, atunci poate nu vor mai fi nici greci în Moldova şi Ţara Românească, nici vor fi
boieri, nici or putea mînca aceste două ţări. Focul îl stingi, apa o iezeşti şi o abaţi pe altă parte,
vîntul, cînd bate te dai în lături într-un adăpost şi te odihneşti, soarele intră în nouri, noaptea cu
întunecimea ei trece şi se face iar lumină, iar de grec a scăpa nu este cu putinţă.”
Dumitraşcu Cantacuzino-Grecul şi-a sfîrşit viaţa la Constantinopol, în mare mizerie. Vă
amintiţi dintr-o prelegere trecută că noul domn, Constantin Cantemir, recunoscător lui Şerban-Vodă
pentru sprijinul ce i-a dat, făgădui domnului muntean „că din cuvîntul lui nu va eşi, ce-i va porunci
pe voie i-a face toate” şi că îndeosebi va ţine partea Ligii creştine împotriva turcilor. Vom vedea
însă că împrejurările speciale prin care va trece Moldova vor împiedica pe Cantemir să-şi
împlinească făgăduiala.
31 martie 1939