Texte digitizate la Biblioteca Judeţeană Mureş în cadrul

Prelegerile XXI - XXII
Aţi văzut cu cîtă energie a păşit din primele zile în treburile domniei Nicolae Mavrocordat.
Cu toată asprimea sa împotriva clasei care întemeiase şi susţinuse statul moldovean în decursul
veacurilor, trebuie să recunoaştem că această domnie reprezintă în ordinea socială, în administraţie
ca şi în justiţie, împărtăşirea societăţii moldovene dintr-un spirit nou, aproape revoluţionar. Este
poate întîia oară - de la Ioan Vodă cel Cumplit - cînd se încearcă în Moldova nu numai o mai
dreaptă rînduială socială şi administrativă, dar şi o reformă în moravuri.
Nicolae Mavrocordat ajută pe orăşeni. Îndreptări administrative. Întărirea spiritului de
justiţie. Aţi văzut solicitudinea domnului pentru ţărănime. Şi tîrgoveţii s-au bucurat de sprijinul său.
În vremurile acestea de atotputernicie boierească în veacul al XV-lea şi al XVII-lea, asistăm la o
creştere disproporţionată a proprietăţii mari, de pe urma căreia a suferit nu numai răzeşimea dar şi
orăşenii. Într-adevăr, multe dintre imaşurile din jurul tîrgurilor fuseseră înghiţite încetul cu încetul,
fie de boieri, fie de mănăstiri.
Iată ce ne spune în această privinţă cronicarul: „De la o vreme, deprinsese domnii cei mai de
curînd a da şi la boieri şi altora, aşa încît n-au răsmas loc deosebit pentru hrana şi agonisita, pe
dînsul, tîrgurilor.” 162
Mai departe, acelaşi cronicar adaugă că „Domnii cei vechi” respectaseră hotarele oraşelor,
ferindu-le de aservire către cler şi nobilime („nesupuse zeciuielilor a boieri şi a călugări”). Tot
Nicolae Costin ne informează că domnul primise plîngeri „de la cîţiva tîrgoveţi a cîtorva tîrguri,
cum că n-au unde se hrăni”. Indignat, Mavrocordat a luat măsuri pentru curmarea răului şi a
intenţionat chiar „să strice daniile cele ce s-au făcut de domni mai decurînd”; în cele din urmă a
renunţat din pricina rezistenţei celor două categorii de privilegiaţi („socotind să nu-i mîhnească”).
Dar Mavrocordat încearcă şi o adevărată reorganizare administrativă a statului moldovean.
Ştiţi că administraţia în Principatele noastre era un apanaj rezervat boierimii. Din această pricină,
prea adesea se găseau în slujbe însemnate oameni incapabili sau necinstiţi, dar pe care îi recomanda
poziţia lor socială. Nicolae Mavrocordat a încercat să înlăture elementele rele. O recunoaşte şi
Neculce: „Iară pe la toate marginele (ţării) alesese boieri de cinste, capete, de le didese în seama lor
ţinuturile, pîrcălăbiile şi stărostiile… 163 Aţi văzut că mazileşte dregători de seamă, îndată ce se
îndoieşte de corectitudinea lor. Şi în strîngerea dărilor, Nicolae Vodă caută a înlătura anarhia
„…Că nu se amesteca nime să umble alţi zlotaşi de la curte, fără de cît boieri acei ce le erau date în
seama lor, ţinuturile, de erau capete pe margine...”
Concepţia onestă şi rigidă a domnului în administraţie nu se împiedică de nici o consideraţie
personală. Loveşte fără cruţare pe cei incorecţi, chiar dacă sînt apropiaţii săi. Sînt numeroase
cazurile de acest fel. Tipic este acela al vistiernicului Gheorghiţă Apostol „pre carele îl avea Nicolae
Vodă aproape”. Acesta s-a dovedit neglijent, foarte curînd după ce i s-a încredinţat grija vistieriei
(...nu-şi lua seama cu diecii de vistierie”). Domnul însă, care îl ţinea sub observaţie, l-a luat prin
surprindere şi a instituit o cercetare. A numit în comisia de cercetare pe Marele Logofăt Ioan Buhuş
şi pe Ioan Paladi, care fusese Mare Vistiernic sub Mihai Racoviţă.
„Stătut-au acei boieri cîteva zile în Vistierie, luînd seama lui Georgiţă Vistiernicul, fiind
isvoadele din lăuntru scoase să potrivească cu isvoadele din vistierie; că avea Nicolae Vodă toate
orînduielile cîte se strîngeau din ţară, aşa pre ţărani cum şi pre mazili, isvoade greceşti, pe seama lui
Sculi cămăraşul din năuntru. Aflatu-l-ar acei boieri pe Georgiţă vel vistiernic dator vistieriei cu
cîteva pungi de bani; şi atunce, după seama şi socoteala acelor doi boieri, scîrbindu-se Nicolaie
Vodă pe Georgie vel Vistiernicul, l-au aruncat la siimeni, la lefe, de l-au închis la odăile sele. . . ”
V-am reprodus acest pasaj, ca să vă daţi seama de metodele administrative ale lui Nicolae
Mavrocordat. Vedeţi din acest citat că el urmărea, prin-tr-un intim al său, toate operaţiunile pe care
trebuia să le facă vistieria, aşa încît, în orice moment, controlul era uşor de făcut.
162 N. Costin, ed. Kogălniceanu, p. 85.
163 Neculce, p. 297.