Texte digitizate la Biblioteca Judeţeană Mureş în cadrul

Înlăturarea lui Antioh Cantemir. Curînd după sosirea lui Constantin Duca la Adrianopole
(urmat de aproape de adversarii săi, susţinătorii lui Racoviţă), izbucniră la Constantinopol mari
tulburări provocate de ieniceri. Răsculaţii porniră către Adrianopole, răsturnară şi uciseră pe
sultanul Mus-tafa, înlocuindu-l cu fratele său Ahmet.
În ce măsură sporise influenţa elementului grecesc în treburile politice româneşti, s-a văzut cu
acest prilej. Este semnificativ faptul că şeful partidei care sprijinea pe Mihail Racoviţă era Iordachi
Ruset, iar al celei ce sprijinea pe Duca era Panaiotachi Morona.
Dar la Adrianopol îi aştepta Antioh Cantemir, care, sprijinit de Aga Ienicerilor, îşi revendica
cu stăruinţă tronul răpit atît de nedrept. Faţă de Antioh, ambii şefi ai partidelor moldoveneşti aveau
să-şi reproşeze unul trădarea, celălalt duşmănia făţişă. Era firesc să se alieze. Iordachi Ruset trimise
pe de o parte vorbă lui Antioh să stea liniştit, fiindcă lucrează pentru el, iar pe de altă parte se
înţelese cu Morona să-şi concentreze toate puterile pentru a obţine numirea lui Racoviţă. Sprijiniţi şi
de Brîncoveanu, ei reuşiră. Lucrurile s-au petrecut cu mare repeziciune, iar dacă Ruset a făcut mai
mult ca totdeauna dovada marilor sale însuşiri de intrigant politic, în schimb lui Morona îi revine
meritul unei adevărate lovituri de teatru, fără care poate că ar fi biruit Cantemireştii. Dar să-l lăsăm
pe Neculce să povestească acest episod:
„Atunci, Iordachi Vornicul au chemat pe Panaiotachi Morona Postelnicul, fiind din partea
Ducăi Vodă, şi pe alţi boieri de ai Ducăi Vodă, şi le-au giurat cum că nu vor avea nici o nevoie. Şi
le-au spus tot sfatul, cum că le este voia să pue pe Mihalache Spătarul domn. Deci ei avînd grije de
Antioh Vodă, îndată fură bucuroşi să fie şi ei la un cuvînt şi mai vîrtos Panaiotachi Morona
Postelnicul, că-i era reu greşit lui Antioh Vodă, că-i stătuse împotrivă în vremea lui Constantin
Duca Vodă.
Atunce Panaiotache Morona, fiind om harnic şi isteţ la toate, de ştia rîndul Porţii turceşti la
toate, au şi făcut un harz. Cu mîna lui l-au scris, că ştia turceşte bine. Şi-au şi purces cu toată
boierimea şi gloata la împăratul prin mijlocul urdiei, de nu se temea de nime. Ienicerii atunce erau
dîrzi în zorbâ şi-l întrebau pe Panaiotachi Morona Postelnicul unde merge cu acea gloată de oameni,
iar ei zicea către ienicerii că merge la împăratul să pîrască pe muftiul că le-au mîncat ţara. Şi
ienicerii, auzind aşa, le tot făcea cale. Ce împăratul văzînd acea gloată de oameni, au şi trimes de leau
luat harzul. Şi cetindu-l, l-au buiurdit ∗ la vezirul, să le facă pe voe pentru tot ce ar pofti. Şi
atunce cu toţii au rădicat pe Mihalache Spătar de l-au pus domn. Se făcea a nu-i place să primească
domnia, ca şi fata ceea ce zise unui voinic: «Fă-te tu a mă trage şi eu oi merge plîngînd»” 87
Chiar asupra căftănirii lui Racoviţă se produse reacţia lui Antioh Cantemir: „Atunci simţi şi
Antioh Vodă de vicleşugul boierilor, ce i-au făcut, şi alergă la Inicer Aga de-i dede de scire, şi-i
giurui mulţi boieri...” Dar în cursa angajată Antioh sosi puţin cam tîrziu: „(Inicer Aga) apucă pe
Mihai-Vodă la vizirul, încă neieşit din cort afară. Şi începu Inicer-agă a grăiere către vezirul să pue
domn pre Antioh Vodă. Şi striga tare că dă mulţi bani şi trebue lefe enicerilor. Se spăriere Mihai
Vodă şi toată boierimea că le va strica giucăria enicer-aga, numai n-au putut că apucasă de ieşise
talhîş de la împăratul şi apucase de-l îmbrăcase cu caftan pre Mihai Vodă. Ce nu s-au putut; iar cu
un cifert de ceas mai înainte de ar fi sosit Inicer-aga la vezirul, lua iar Antioh Vodă domnia.” 88
Tristul sfîrşit al familiei Duca. Dar lupta împotriva lui Duca a continuat, în scopul vădit de a
face imposibilă o eventuală revenire a lui la tronul Moldovei. Cele două familii care dominau viaţa
politică a Principatelor - Cantacuzinii în Ţara Românească şi Cupăreştii în Moldova - lucraseră cu
puteri unite pentru a ruina cu desăvîrşire cariera lui Duculeţ. Urmărirea a luat forme pătimaşe, pe
care cronicarul le-a înregistrat cu toată grija. Boierii luaţi pentru pîră se ţinură după sultan, de la
Adrianopol pînă la Constantinopol, înteţind plîngerile. Ei cerură vizirului ca Duca să fie pus sub
cercetare şi chiar închis. Iată un pasaj din cronica lui Neculce în care se povestesc peripeţiile acestei
lupte: „Şi se pîrîră de faţă înaintea vezirului la divan, zicînd boierii că au stricat ţara şi i-au jăcuit cu
feluri de feluri de obiceie, cît nu mai putea să răspundă nemică Duca Vodă înaintea vezirului şi a
∗
a buiurdi = a da un ordin, a întări prin decret.
87
Ibidem, p. 210-211.
88
Ibidem, p. 211.