Texte digitizate la Biblioteca Judeţeană Mureş în cadrul

spiritual românesc în acest veac al XVII-lea. Dărnicia domnilor români din această vreme, subjugă
sufleteşte neamurile ortodoxe din Imperiul otoman.
S-a crezut chiar - în acest veac al iluziilor deşarte într-o catastrofă turcească - că s-ar putea
trece de la această dominaţie spirituală la una politică. Astfel, la cruciada plănuită în vremea lui
Vasile Lupu şi Matei Basarab, participarea militară a românilor se anunţă surprinzătoare: 30.000 de
moldoveni şi 20.000 de munteni! (Fireşte, cifrele sînt întrucîtva exagerate.) Unele minţi aprinse au
şi denunţat turcilor că patriarhul Partenie (1645) a sfinţit deja coroana de aur cu care domnul
moldovean va fi încoronat ca împărat bizantin! „Toţi mitropoliţii s-au înţeles ca să adune trupe în
clipa cînd flota turcească va ieşi contra veneţienilor în Marea Egee şi să-l proclame împărat.”
În dosul visurilor bizantine - nutrite de unii cărturari greci - se afla însă o mare realitate:
popoarele balcanice care se trezesc şi aspiră la o viaţă proprie, (însuşi Matei Vodă - cunoscut pentru
moderaţia şi prudenţa lui - a avut o parte însemnată în fomentarea răscoalei balcanice.)
Chiar unii domni mai mărunţi se înconjurau de o pompă pretenţioasă în care vor să reînvie
amintirea ceremonialului imperial din Bizanţul de altă dată. Mihnea al III-lea merge pînă acolo,
încît convoacă şi el un consiliu la Tîrgovişte, în 1659, cu veleităţi de a da îndrumări dogmatice
bisericii răsăritene. Ba a păşit cutezător şi într-o adevărată aventură militară împotriva turcilor
încercînd a imita atacul lui Mihai Viteazul asupra raialelor dunărene. Despre el spunea Dosoftei,
patriarhul Constantinopolei, că „Urmărea planul de a învinge pe otomani şi de a le nimici el, un
nebun, imperiul şi de a ajunge împărat.”
Sub Şerban Cantacuzino, în sfîrşit, ideea bizantină (reînsufleţită nu numai de numele, dar şi de
marile ambiţii ascunse ale voievodului scoborîtor din împăraţi) cîştigă în Principate o aparentă
consistenţă politică. Investitura de puteri, pe care i-o dă împăratul german asupra creştinilor din
Balcani, ca şi recunoaşterea ce-i vine de la Moscova în acelaşi sens, au făcut din domnul muntean -
pentru mulţi dintre contemporanii săi - un nou candidat la tronul imperiului restaurat. Dar - cum vă
spuneam şi anul trecut - Şerban a reuşit să-şi înfrîneze orice veleităţi în această direcţie - făcînd
numai ce îi dicta raţiunea politică şi interesele de stat.
În concluzie: Ideea bizantină era, în secolul al XVII-lea, visul unei elite intelectuale greceşti,
care credea că poate reînvia Bizanţul pe temeiul mişcării popoarelor balcanice. Aceasta era - repet -
o iluzie romantică; în realitate, mişcarea popoarelor balcanice avea finalitatea ei, opusă cu totul şi
Stambulului musulman şi Bizanţului de altădată. Această mişcare conţinea în germene ideea
eliberării popoarelor pentru ele înşile, iar nu pentru o nouă robie.
24 octombrie 1939