Texte digitizate la Biblioteca Judeţeană Mureş în cadrul

În sfîrşit, în al doilea an al domniei, toamna, are loc şi căsătoria lui Duculeţ Vodă cu Maria,
fiica Brîncoveanului. Nunta este povestită de cronicar cu belşug de amănunte. Ea a prilejuit o
frumoasă întîlnire între moldoveni şi munteni. Au venit boieri munteni mulţi cu Maria şi Doamna
Stanca, maică-sa. Alaiul nuntaşilor munteni, avînd în frunte pe stolnicul Cantacuzino cu mult tineret
boieresc pornise de la Mogoşoaia către Iaşi; pare să fi fost de o rară frumuseţe. La nuntă a asistat,
ca tînăr boier moldovean, şi cronicarul Neculce. „Şi boierimea a două ţări nuntiră trei săptămîni, cu
mare pohvăli şi podoabe, şi cu feluri de feluri de muzice şi cu pehlivanii de mirare în tîrg în Iaşi; că
era să facă nunta la Focşani, numai fiind toamna vreme de iarnă, au făcut nunta la Iaşi. Şi încalecă
singur Domnul ca un mire împodobit, şi cu surgucs în cap, şi cu mare alai, de au mers la gazda
miresei (în casele Vornicului Vasilie Gavriliţă) de au luat-o, şi după ce au luat-o de la gazdă au
mers la mănăstirea Golia, şi acolo fiind un patriarh de Ţarigrad mazil, anume Iacov, îl cunună acolo
în Golia, şi de acolo au purces cu mare alai prin mijlocul Tîrgului de sus şi prin tîrgul de gios pînă la
curţile domneşti. Atunci pre acea vreme, şi eu Ion Neculce vel vornic, eram tînăr postelnic şi
mergeam cu alţi postelnici împreună, cu toiage a mînă, pe giosu, înaintea Domnului...” În urma
acestor căsătorii se putea crede că domnia lui Constantin Duca era cu adevărat consolidată.
Trebuie să vă spun că atît jertfele de bani făcute de Constantin Brîncoveanu la
Constantinopol, cît şi căsătoria fiicei sale Maria cu Duculeţ, aveau la bază o puternică raţiune
politică. Siguranţa domnului muntean fusese mereu stînjenită de ceea ce se petrecea în Moldova;
avea nevoie de un orn sigur pe scaunul din Iaşi. Aşa încît, adesea veţi vedea proiectîndu-se în
spatele acestui tînăr de 17 ani umbra puternicului voievod muntean.
„Constantin Duca întru această domnie dîntîi era domn numai cu numele, că-l stăpîneau
muntenii, şi pe cine ziceau muntenii să boierească îi boierea şi ce ziceau muntenii, aceea făcea.”
Aceasta este caracteristica dominantă în prima domnie a lui Constantin Duca.
Apăsare fiscală; persecuţii politice şi sociale. Unul din primele fapte care decurg din această
situaţie este persecutarea partidei Cantemireştilor. Numai aşa se explică faptul că Domnul, deşi era
blînd şi bun la suflet, a făcut totuşi să sufere atît de mult familiile celor doi boieri, Bogdan
Hatmanul şi Iordache Vistiernicul. Jupînesele celor fugiţi au fost puse la închisoare, iar averile
confiscate. „Mai pe urmă au aflat nişte odoare a lui Bogdan Hatmanul şi cum le-au luat, aşa le-au
trimis la domnul muntenesc.” 21
Adevărul este că asupra acestei domnii apăsau greu datoriile contractate la Constantinopol,
datorii pe care le garantase Constantin Brîncoveanu. „Că nu lipseau oamenii Domnului muntenesc
pentru banii ce ar fi cheltuit pentru Domnie ginere-său, lui Constantin Vodă.” 22
Partida Cantemireştilor nu se reducea la cei doi mari boieri amintiţi. Mai erau toţi acei
boiernaşi, pe care se întemeiase domnia bătrînului Cantemir. Iată de ce persecuţia împotriva acestui
partid ia un larg aspect social. (V-am spus în prelegerea de deschidere că începuturile de
reînchegare ale clasei noastre de mijloc au fost sprijinite de Constantin Cantemir, care se găsea în
luptă cu marea boierime.)
Iată ce spune cronicarul despre asuprirea acestei clase de mijloc, a boiernaşilor şi „ciocoilor”
lui Cantemir: „Pus-au atunci pe mazili, şi pe ţară, banii steagului, grei bani; început-au a prindere pe
boiernaşii lui Cantemir Vodă, cei rădicaţi din neamuri proaste, ce zicea Cantemir Vodă că i-a face
neamuri; şi începură a-i batere, şi a-i închidere prin temniţe şi pe la Seimeni, şi-i sărăciră de
rămaseră precum le-au fost postrigul, mojici; ce unii, dintr-acele bătăi au şi nebunit, de au rămas
nebuni; şi pe cale le-au făcut; că vai de boierul ce se roagă mojicului.”
Vedeţi dar, se simte îndată că domnul s-a înconjurat de reprezentanţii boierimii mari, în
fruntea cărora erau Costineştii şi Gavriliţeştii. Încep acum să se simtă şi efectele datoriilor nesăbuite
pe care Constantin Duca le contractase la Constantinopol. Pentru a-şi plăti creditorii
constantinopolitani, domnul - tot sub sugestia lui Brîncoveanu - introduce în ţară darea văcăritului.
Ştiţi că baza economiei moldovene era crescătoria de vite. Măsura aceasta a provocat o indignare
21 Nicolae Muste, ed. Kogălniceanu, III, p. 89.
22 Ibidem.