Texte digitizate la Biblioteca Judeţeană Mureş în cadrul

moldoveni „de au pîrît pre Mihai Vodă pentru două biruri şi pentru două bairamlîcuri, că le-au luat
din ţară cînd au fost domn şi la vistieria împărătească nu le-au dat...” Cu această pîră „l-au rămas”
pe Mihai Vodă, şi, astfel, turcii l-au închis. Neculce spune că pe atunci, aflîndu-se la
Constantinopol, „am văzut acea pîră”.
V-am spus că în vremea aceea, se afla în solie la Iaşi Torna Cantacuzino, poate pentru unele
proiecte politice privind Răsăritul. Şi în privinţa aceasta Bogdan procedează cu mult tact. Trimite
îndată oameni după el la Hangu, unde se refugiase, şi-l îndeamnă să se înapoieze fără nici o grijă în
Muntenia.
Mai fugiră şi alţi boieri dimpreună cu Torna (ca Ilie Cantacuzino Paharnicul, vărul său şi
Nicolae Costin Hatmanul). Cronica ne spune că „s-a dus (Torna) la Ţara lui cu pace (...) iar ceilalţi
s-au întors înapoi la casele lor fără de nici o grijă.” 105 Chiar Panaiotache Morona, care se refugiase
în Ţara Leşească, este chemat înapoi, iar Bogdan îl ia asupra sa faţă de Antioh „că nu i-a fi
nimic.” 106 Căimăcămia lui Bogdan a durat aproape patru luni de zile ceea ce înseamnă foarte mult
pentru acele timpuri. în toate măsurile luate se vede înţelepciune şi moderaţie. Dealtfel,
instrucţiunile lui Antioh Cantemir însuşi erau în acelaşi sens. 107
Este interesant să ştiţi că Panaiotachi Morona (care a avut un rol aşa de important la urcarea
în scaunul Moldovei a lui Racoviţă şi la înlăturarea lui Antioh) este trimis să întîmpine pe acesta în
Dobrogea! „Şi atunce, puţintel l-au mustrat Antioh Vodă pre Panaiotachi şi apoi l-au iertat şi-l ţinea
în mare cinste şi milă, căci era om harnic la slujbe, de ştia rîndul turcilor, după cum s-au scris mai
sus. Slujea şi Panaiotachi ca un grec, după cum îi îmbla vremea.” 108
Ceea ce trebuie remarcat este imposibilitatea în care se găseau domnii de a se descătuşa de
înrîurirea acestor elemente constantinopolitane care, cum spune Neculce, „ştiau rîndul turcilor şi
erau harnici la slujbe”. Într-adevăr, legătura între Poartă şi Principate se făcea aproape numai prin
aceşti auxiliari greci. Ei ajung o forţă permanentă în rosturile ţării, în vreme ce domnii sînt din ce în
ce mai trecători.
Împăcarea Cantemireştilor cu Brîncoveanu. Constantin Brîncoveanu, care sprijinise ideea
domniei pămîntene în Moldova, în persoana lui Mihai Racoviţă, văzînd succesul lui Antioh, face
obişnuita lui politică de adaptare la realităţi. Trimite la Constantinopol pe vărul său, Ştefăniţă
Paharnicul Cantacuzino (feciorul Stolnicului Constantin Cantacuzino) spre a propune lui Antioh o
împăcare a celor două familii, a Cantacuzinilor (reprezentaţi prin el) şi a Cantemireştilor. „ … De au
stătut de au făcut pace la Ţarigrad lui Antioh Vodă cu Brîncoveanul, cu giurămînt înaintea
Patriarhului, ca să nu se mai pîrească la Poartă unul pre altul, să nu mai strice ţerile cu cheltuială, şi
încă să se agiute unul pre altul cu prieteşug, şi pentru Mihai Vodă să nu se mai pue Brîncoveanul
Vodă să-l scoată la domnie, şi lui Dumitraşco Beizadea, fratele lui Antioh Vodă, încă să-i dea
Brîncoveanul Vodă pre an cîte zece pungi de bani pentru chiverniseala lui, ca să se odihnească în
Ţarigrad la casa lui cu pace şi să nu mai îmbie mestecînd pre Brîncoveanul Vodă că i-au smintit
Dumitraşco Beizadea domnia pentru multă cheltuială şi pagubă ce-i făcea totdeauna.” 109
V-am spus că Brîncoveanu simţise adesea, la Poartă, loviturile lui Dimitrie Cantemir. Pentru
a-l cîştiga de partea sa, el îl plăteşte cu bani.
Constantin Brîncoveanu mijloceşte şi împăcarea lui Iordachi Ruset şi a Cupăreştilor cu
Cantemir „ca să slujească lui Antioh Vodă cu dreptate…” Neculce priveşte cu mult scepticism
această împăcare: „Şi aşa au ţinut de bine această pace, precum ţin cîinii Vinerile...” 110
De data aceasta, raporturile între moldoveni şi Brîncoveanu se strîng şi prin încuscriri. Astfel,
în mai 1705 - pe cînd Antioh Vodă sosea la Iaşi, Lupu Bogdan hatmanul vine la Bucureşti într-o
misiune de prietenească notificare a urcării lui Antioh în scaun. I se răspunde cu o solie din
105 Ibidem, p. 284.
106 Ibidem, p. 281.
107 Ibidem, p. 289.
108 Ibidem, p. 218.
109 Ibidem.
110 Ibidem, p. 283.