Texte digitizate la Biblioteca Judeţeană Mureş în cadrul

Despre modul cum erau maziliţi domnii la finele veacului al XVII-lea. Să ne oprim un
moment asupra chipului în care se încheie domnia lui Constantin Duca, pentru a sublinia cîteva
elemente care arată modul cum se face mazilirea domnilor noştri către sfîrşitul veacului al XVII-lea.
Intervin, în această privinţă - faţă de trecut - unele modificări. Ele se datorează hainirilor din ce în
ce mai dese ale domnilor români (Petriceicu, Grigore Ghica, Gheorghe Ştefan). Pînă acum domnul
era lăsat să fugă din ţară; el îşi lua cu sine, în străinătate, familia, averea şi partizanii. Acolo
organizau un focar de intrigi împotriva Porţii. Adeseori, aceşti oameni provocau chiar război
împotriva turcilor. De aceea Poarta începe a lua măsuri ca mazilia să se facă în taina cea mai mare.
Trebuie să vă spun însă că păstrarea acestui secret nu era prea uşoară.
Ştiţi că pe lîngă reprezentanţii lor la Poartă, capuchehaialele, domnii români aveau şi mulţi
prieteni la curtea Sultanului. În afară de aceştia, ei întreţin, în a doua jumătate a secolului al XVIIlea,
o întreagă reţea de informatori în tot lungul drumului de la Ţarigrad pînă la Iaşi şi Bucureşti.
Capigiul care venea cu firmanul de mazilie călătorea cu poşta, ca să ajungă cît mai repede, ca
domnul să nu prindă de veste. Apoi, capigiul ascundea scopul călătoriei lui, faţă, mai ales, de
hangii, spionii domnilor. Se ajunge pînă acolo încît capigiul nici nu cunoaşte cuprinsul firmanului
pe care-l poartă asupra sa. (Este, după cum veţi vedea, cazul maziliei lui Constantin Duca în 1703).
În sfîrşit, printre alte măsuri preventive contra hainirii domnilor, se reintroduce vechiul mijloc
al ostatecilor. Copiii domnului fac cu rîndul la Poartă ca zălog al fidelităţii tatălui. Tot o verificare a
fidelităţii domnilor era şi chemarea la Constantinopol, cu prilejul mucarerului - reînnoirea domniei
la 3 ani. Însă călătoria la Poartă, pentru reînnoirea domniei era o piatră de încercare grea pentru
voievozii noştri, fiindcă cu acest prilej intrigile şi pîrile se ţeseau mai puternic în jurul celui chemat.
Iată dar cum se modifică, prin aceste măsuri, raporturile dintre domnie şi turci. Înjosirea
aceasta înseamnă un pas mai departe către regimul domniilor fanariote.
DOMNIA LUI ANTIOH CANTEMIR
În locul lui Constantin Duca, turcii trimit pe Antioh Cantemir, fiul mai mare al fostului domn
Constantin Cantemir.
Antioh capătă domnia la 18 decembrie 1695. În scaun la Iaşi vine prin ianuarie. Domneşte
pînă la 14 septembrie 1700 (deci 5 ani fără două luni şi două săptămîni, cum spune Pseudo Nicolae
Costin). De la început, Antioh vădeşte trăsături de caracter care amintesc pe tatăl său: simplicitate,
loialitate, spirit de economie, aptitudini militare. Aţi văzut în ce atmosferă a luat domnia Duculeţ;
petreceri la Constantinopol, alai mare la înscăunare. Despre Antioh, cronicarul are cuvinte de laudă:
„La luarea domniei n-au cheltuit mult la Poartă, nici pe drum n-au făcut atîta cheltuială; că mai mult
decît cu vreo 30 de oameni n-au venit de la Ţarigrad.”
Să cunoaştem mai de aproape portretul pe care îl face Neculce: „Era om tînăr, ca de 20 de ani,
om mare la trup, cintiş, chipiş, la minte aşezat, judecător drept; nu era prea cărturar, numai nici nu
era prost. Minciunile şi telpizlîcurile nu le iubea; la avere nu era lacom, obicee noui nu primia să le
facă prea peste seamă; era vînător şi slujitor, bun, după firea tătîne-său; spre partea celor răi era
straşnic, să nu greşească tierce cine şi fără de vreme cu dînsul; şi era credincios la jurămînt, îşi ţinea
cinstit horba, şi boierii în curtea lui; precum i se va arăta viaţa lui înainte la rînd, tot cu cinste
umbla. Mînie avea straşnică; de multe ori răcnea tare, cam cu grabă; şi de aceea se depărtau inimele
boierilor de dînsul…” 38
Realitatea este că acest domn - ca şi tatăl său - era înclinat mai mult spre boiernaşi, spre clasa
mijlocie; pe aceasta s-a sprijinit în domnie. Iată cum şi-a alcătuit Antioh Cantemir curtea: Nicolae
Donici, vel logofăt; Vasilie Costachi, vel vornic; Dumitraşco Mitre, vel vornic; Lupu Bogdan,
hatmanul; Manolache Ruset (cumnat cu domnul) paharnic; Mihalache Racoviţă (viitor domn), vel
spătar (cumnat cu domnul, ţinînd pe Safta); Ioan Buhuş, vel paharnic; Iordachi Ruset, vel vistiernic;
Ilie Tăfăscul, vel stolnic; Ştefan Cerchez, vel comis; Manolache Ruset, postelnic; Mihalachi Kiriţă
şi Dimitrie Cantemir erau cele două capuchihae la Constantinopol.
38 Neculce, p. 256.