Texte digitizate la Biblioteca Judeţeană Mureş în cadrul

oierie erau mari şi tari şi obraznici, după cum este firea mojicească. Intra în casă şi cu treabă şi fără
treabă, şi cu vreme şi fără vreme, cînd le era voia, de nu sămăna curtea nimica a domnie, de atîta
obrăznicie ce era.
Iar Mihai Vodă, precum se arăta în boierie, iar atuncia toţi părea că este un om zălud. Şi se
mira cum a face, ca să le poată intra în voie tutulor, şi nu le mai putea intra în voie.” 96
Dar Mihai Racoviţă s-a arătat, după vechile tradiţii ale ţării, un domn gospodar cu moravuri
sănătoase, cu grija sufletului şi frică de Dumnezeu. El dărîmă visteria de lîngă biserica cea mică din
curţile domneşti (zidită de Ştefan Vodă Tomşa) precum şi temniţa de sub ea - un fel de beci unde
erau închişi tîlharii. „Ce socoti Mihai-Vodă că nu este bine şi cu tihnă să fie biserica mică la curte,
că mazilii şi slujitorii n-au unde să încapă, nici este cu cale să fie temniţă sub biserică.” 97 Mai face o
biserică de lemn - cu hramul Sf. Lazăr - în ograda vămii, lîngă casele părinţilor săi (ale vornicului
Ion Racoviţă). Şi Doamna Ana drege şi şindrileşte Mitropolia stricînd localul de petreceri lumeşti
care se găsea sub biserică: „Tocmit-au şi Ana Doamna lui Mihai Vodă altă biserică, ce este pe uliţa
mare, unde au fost întîi Mitropolia, care şi acuma se numeşte Mitropolia Veche, au tocmit-o şi au
acoperit-o şi i-au făcut catapetiasmă şi toate ce au trebuit, şi au aşezat preoţi pentru veşnica
pomenire a lor, că era de atîta vreme pustie... Ce toate acestea le-au stricat Doamna, şi au rămas
biserica iară în cinstea sa, ca un lucru sfinţit al lui Dumnezeu...”
Despre Ana - soţia lui Mihail Racoviţă - ştim mai mult decît trebuie, datorită indiscreţiilor lui
Dimitrie Cantemir. Ura acestuia împotriva lui Racoviţă se răsfrînge şi asupra Doamnei. Ana era
renumită pentru frumuseţea ei. În Istoria Ieroglifică, Cantemir nu se dă îndărăt chiar de la unele
grosolănii în patima sa batjocoritoare împotriva fostului său cumnat. Caricaturizează pe Racoviţă şi
ofensează cinstea Anei. La început îi face o descriere de unde se vede că admira frumuseţea ei: „Cu
sulegeat trupul, cu albă pieliţă, cu negri şi mînioşi ochi, cu subţiri degeţele, cu iscusit mijlocelul şi
cu rotun- jior grumăgiorul”. Şi mai tîrziu adaugă: „pentru care multe suflete fură topite şi multe
inimi fură arse în zadar”.
Sub influenţa Vulturului (Brîncoveanu) Ana a fost măritată după Cămilă (Racoviţă), care face
pe Cantemir să exclame: „O, Doamne şi toţi cereştii, lucru ca acesta cum şi în ce chip a-l suferi ai
putut!”
Ni s-a păstrat o corespondenţă a Anei Racoviţă, publicată în Convorbiri literare (1911) de
Demostene Russo. Din această corespondenţă se poate reconstitui îmbrăcămintea unei elegante din
Moldova la finele veacului al XVII-lea. Dar totodată se mai poate vedea că găteala Domniţei Ana
costa cam mult pe bietul Mihai Vodă. Recomand, îndeosebi domnişoarelor studente - cu titlu de
pură curiozitate! - lectura acestor scrisori.
Atotputernicia lui Iordachi Ruset şi a neamurilor sale. Partidul. Mihail Racoviţă - deşi tip
reprezentativ al vechii boierimi moldovene - a domnit înconjurat de cei mai reprezentativi dintre
capii boierimii greceşti. în mîna acestora sînt dregătoriile cele mai importante. Îndeosebi, Iordachi
Ruset şi neamurile sale - Cupăreştii - sînt factorii politici hotărîtori. Trebuie să recunoaştem însă că
se întîmplă cu această familie un proces asemănător aceluia prin care trecuseră în Ţara Românească
Cantacuzinii. Pe măsură ce se înrădăcinau în ţară - prin cumpărare de moşii şi încuscriri autohtone -
ei îşi însuşeau sentimentele şi ideile mediului moldovenesc şi alcătuiau în jurul lor un partid
viguros, care a făcut - pe lîngă multe intrigi pătimaşe şi răsturnări domneşti - însemnate servicii
statului. Neculce - care este potrivnic lui Racoviţă - spune în cronica sa, vorbind de atotputernicia
lui Iordachi Ruset.
„Iar mai ales, şi mai de cinste era Iordachi Ruset Vornicul; ce vrea el şi ce poruncea el, aceea
se făcea şi de Mihai Vodă”. Şi fiindcă şi-a căsătorit feciorul (Nicolae) cu Ancuţa Brîncoveanu, acest
aventurier înzestrat cu însuşiri incontestabile, s-a legat şi mai mult de mediul nostru românesc. Că
nutrea ambiţii mari, nu mai încape îndoială; o veţi vedea şi din prelegerile viitoare. Neculce ne
spune - vorbind de logodna fiului său Nicolae Ruset cu Ancuţa Brîncoveanu - că Iordachi era
„lacom de cinste”, adică de mărire. Dar era încă mai lacom de avere. Astfel, în dieta sa, el spune că
96 Neculce, p. 280.
97 Ibidem.