Texte digitizate la Biblioteca Judeţeană Mureş în cadrul

Din această regiune a „Josenilor” - iuţi, viguroşi şi răzvrătitori - se trăgea familia lui Dimitrie
Cantemir. Cunoaşteţi ascendenţa militară dinspre tată. Am făcut anul trecut o schiţă de portret lui
Constantin Cantemir (întemeindu-ne mai ales pe Neculce), din care aţi putut vedea o puternică
constituţie fizică şi sufletească, un adevărat întemeietor de neam; avea chiar veleităţi dinastice pe
care le va moşteni - cum ştiţi - Dimitrie. Dar dacă tatăl său venea de jos, dintre ţărani, în schimb,
mama noului principe, Ana Bontoş, făcea parte dintr-o familie veche moldovenească, înrudită cu
cele mai alese neamuri. (După mamă, Ana era nepoata doamnei Anastasia Duca.) Dimitrie
Cantemir vorbeşte într-un loc de mama lui în termeni de caldă admiraţie, îndeosebi pentru distincţia
ei intelectuală: „Mulier inter mulieres, illius secuii imprimis recensenda, litteris optimis instructa,
rei aeconomicae peritissima et prudentissima”.
De mic copil, Dimitrie Cantemir arată o natură excepţională. Cu prilejul călătoriei lui Şerban
Cantacuzino la Iaşi, el face domnului muntean o frumoasă primire în lipsa tatălui său, aflat cu
oastea la Boian împotriva polonilor. V-am citat pasajul din Vita Constantini Cantemiri, în care se
vede cît de mult i-a plăcut încă de atunci lui Şerban. (I-a făcut pe loc, „mai în glumă, mai în serios”,
propunere de a-i da pe Casandra, în căsătorie !) Însă, se pare că n-a fost o glumă, fiindcă în anul
1688, după moartea lui Şerban, doamna Maria, care se retrage în Ardeal cu fiul său de frica lui
Brîncoveanu, repetă lui Constantin Cantemir propunerea. Acesta răspunde că găseşte nimerită
căsătoria, însă tînărul să-şi termine studiile, iar fata să mai crească. (Nu avea decît 7 ani, băiatul 15.)
Între 1688 şi 1691, Dimitrie studiază la Constantinopol. Se întoarce în ţară la 1691, luna noiembrie;
ca zălog în locul său este trimis Antioh. Cu acest prilej încearcă şi Brîncoveanul să-l capete ca
ginere, dar Dimitrie refuză. în decembrie este martor la tragica execuţie a lui Velicico Costin
Hatmanul. în septembrie-octombrie, ia parte cu tatăl său la asediul Sorocei. Prin cunoştinţele cu
care se întorsese de la Constantinopol, aducea multă mîngîiere bătrînului său tată: „Dimitrie citea
tatălui său uneori istoriile celor vechi, uneori îi traducea în româneşte Sfînta Scriptură din
slavoneşte, ori îi citea cuvintele lui Ioan Gură de Aur.” 182
La 13 martie 1693 - avea 20 de ani -, îndată după moartea tatălui său, este ales domn de o
parte din boieri şi de trupe. Ştiţi că turcii reacţionează împotriva acestei alegeri, sub îndemnul lui
Brîncoveanu, care pregătea pe Duculeţ. Este trimis un agă, care îl aduce din nou la Constantinopol.
La 18 decembrie 1695, Duculeţ e mazilit datorită, între altele, şi acţiunii lui Dimitrie pe lîngă
cercurile turceşti. La 1697, din porunca marelui vizir, ia parte la lupta de la Zenta (Ungaria). A fost
o înfrîngere dezastruoasă pentru turci; Dimitrie Cantemir a fost puternic impresionat şi înrîurit în
gîndirea şi acţiunea sa politică de această înfrîngere. O spune în Istoria Imperiului Otoman: „De
cîte ori îmi aduc aminte de vălmăşagul jalnic de atunci, totdeauna mă cuprinde o groază în taină”.
De aci înainte el începe să creadă în curînda prăbuşire a Imperiului otoman.
După acest eveniment se întoarce iar la Constantinopol. În 1699, Antioh, ca domn, îi
pregăteşte căsătoria. Vă citez din Neculce un pasaj în care ni se arată peripeţiile aducerii Casandrei
din Ardeal: „Antioh Vodă atunce, tot într-acea iarnă (1699-1700), trimis-au pe Vasilie Purice
Vornicul, despre Doamna, cu taină, în ţara Ungurească, la Doamna lui Şerban Vodă, de au dat
Doamna pre fică-sea, Domniţa Casandra, de a adus-o s-o ia frate-său Dimitraşco Beizadea; că era
logodită cu dînsul. Era şi cu scirea generalului de Braşov; numai generalul se feria, că se temea de
Brîncovanul Vodă; că Brîncovanul Vodă avea mare cinste şi trecere la Leopold, împăratul nemţesc,
şi nu-i era cu voia Brîncovanului să o ia Dimitraşco Beizadea. Şi după ce au adus-o la Iaşi, i-au dat
gazdă la Iordachi Ruset Vistiernicul, fiindu-i neam; ... şi a trimis Antioh Vodă la Ţarigrad de a făcut
scire de a venit frate-său, Dimitraşco Beizadea; şi după Ispas, atunce, în al patrălea an al domniei lui
Antioh Vodă în anul 7108 (1700) a făcut nuntă domnească în tîrg în Iaşi, după obiceiul domnilor; şi
au şezut în Iaşi în nisce curţi a lor, ce le cumpărase tată-seu Cantemir Vodă de la Ghiculeasa
Visterniceasa, şi acolo au şezut în gazdă, pînă s-au dus mai pe urmă la Ţarigrad, cu Doamna lui şi
cu tot agarlîcul ce au avut.” 183
182 Dimitrie Cantemir, Vita Constantini Cantemiri, p. 12.
183 Neculce, p. 263.