24.04.2013 Views

Texte digitizate la Biblioteca Judeţeană Mureş în cadrul

Texte digitizate la Biblioteca Judeţeană Mureş în cadrul

Texte digitizate la Biblioteca Judeţeană Mureş în cadrul

SHOW MORE
SHOW LESS

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

Prelegerea a XIV-a<br />

A DOUA DOMNIE A LUI ANTIOH CANTEMIR<br />

(Continuare)<br />

Politica internă. V-am spus şi altă dată că familia Cantemireştilor avea origini răzăşeşti; ei nu<br />

aparţineau deci marii boierimi. Neculce, un prieten al lor, nu se sfieşte s-o spună ( „…Au fost de<br />

oameni proşti”). Lui Cantemir-tatăl i-a plăcut chiar să se <strong>în</strong>conjoare cu oameni ridicaţi din c<strong>la</strong>sa<br />

căreia el <strong>în</strong>suşi aparţinea („...că erau <strong>la</strong> curtea domnească boiernaşi tot feciori de mojici”).<br />

Nobilimea ţării era, fireşte, foarte supărată de faptul acesta, dar Constantin Vodă Cantemir le-a dat<br />

faimosul răspuns, că „Domnul face neamurile, Domnul le stinge”.<br />

Antioh Vodă a fost şi el - <strong>în</strong>că din prima domnie - binevoitor faţă de „boiernaşii tăt<strong>în</strong>e-său”.<br />

În a doua domnie, el făcu vistiernic pe unul dintre aceşti „oameni nuoi” anume Lupul Colivarul.<br />

Boierii <strong>în</strong>să „văz<strong>în</strong>du-l că este de neam prost, li se stricară inimile tuturora, şi voia…” 117 P<strong>în</strong>ă <strong>la</strong><br />

urmă îl scoaseră şi astfel Antioh Vodă dădu vistieria pe m<strong>în</strong>a lui Ilie Cantacuzino.<br />

Vă spuneam şi <strong>în</strong> prelegerea trecută, că moartea lui Lupu Bogdan a fost ad<strong>în</strong>c simţită de<br />

Antioh. Acum nimeni nu <strong>în</strong>fr<strong>în</strong>ează pe Panaiotaki Morona şi pe Ilie Cantacuzino. Este adevărat că<br />

apăsarea fiscală avea şi altă cauză, nu numai lăcomia celor doi dregători greci. Antioh Vodă el<br />

<strong>în</strong>suşi avea nevoie acum de bani pentru a-şi acoperi datoriile făcute <strong>la</strong> Stambul pentru obţinerea<br />

domniei. Neculce, atît de favorabil altădată domnului, o spune: „...Scoase Antioh Vodă nevoi grele<br />

pe Ţară, că avea şi datorii <strong>la</strong> Ţarigrad”. Între altele, el pune fumăritul „cîte un zlot de toată casa”; şi<br />

mai făcu Ilie Cantacuzino „obiceiu <strong>în</strong> Ţară care n-au mai fost... vădrărit” cîte doi bani <strong>la</strong> vadra de<br />

vin.<br />

Cu astfel de dregători - ca Panaiotachi Morona şi Ilie Cantacuzino - fiscalitatea apasă asupra<br />

păturilor de jos ale societăţii: „… <strong>în</strong>să (vădrărit) dau numai ţăranii; iară boierii cei cu boierii şi alţi<br />

boieri mazili, de <strong>la</strong> Agă <strong>în</strong> sus, n-au dat vădrărit.” 118<br />

Aceste metode erau nepotrivite cu firea lui Antioh. „Mult s-au apărat Antioh Vodă, şi nu vrea<br />

să facă acel obiceiu; numai nu-l putea, ci-l <strong>în</strong>demnau Panaiotaki şi Ilie Vistiernicul”. Apoi au scos<br />

cornăritul, cîte un leu „de tot boul de negoţ”.<br />

Nu trecu mult şi boierimea <strong>în</strong>cepu să simtă şi ea plăcerea de a avea vistiernic de viţă nobilă:<br />

„O <strong>în</strong>desia cu dăjdii grele şi cu împrumute dese, şi nu le mai da, şi-i cam asupria Ilie Cantacuzino, şi<br />

cam pre pizmă, şi nu le făcea dreptate...” Toate se făceau sub pretextul datoriilor ce avea domnul<br />

<strong>la</strong> Constantinopol, dar p<strong>în</strong>ă <strong>la</strong> urmă „datoriile i-au rămas neplătite”, căci Ilie Cantacuzino m<strong>în</strong>ca tot<br />

„şi făţiş şi furiş”.<br />

Neculce îşi exprimă credinţa că Antioh simţise mişeliile lui Ilie Cantacuzino <strong>în</strong>să „pentru voia<br />

muntenilor, fiindu-le rudă, îl tolera pe vistiernic şi fărădelegile lui”.<br />

Dar <strong>în</strong> cele<strong>la</strong>lte izvoare narative - cum ar fi de pildă <strong>în</strong> cronica ce s-a atribuit lui Nico<strong>la</strong>e<br />

Costin - stoarcerile fiscale ale lui Antioh s<strong>în</strong>t date <strong>în</strong> vileag cu mai puţină cruţare pentru domn. Iată<br />

cum <strong>în</strong>făţişează lucrurile această cronică: „...<strong>în</strong>tr-această toamnă (1706) s-au izvodit şi vedritul pe<br />

vin <strong>în</strong> toată ţara unde s<strong>în</strong>t vii, de au dat toţi cîte doi bani de vadră, care acest obiceiu a purces de<br />

atunce ca un pojar viilor, pe cum vei citi <strong>în</strong>ainte <strong>la</strong> r<strong>în</strong>dul său; că apoi Mihai Vodă l-a adaus p<strong>în</strong>ă <strong>în</strong><br />

patru bani de vadră; doi bani ce<strong>la</strong> ce vinde şi doi bani ce<strong>la</strong> ce cumpăra, eară carele nu vinde plăteşte<br />

singur acei patru bani de toată vadra”.<br />

Aceeaşi cronică spune că „osebit de aceasta a u mai eşit şi alt obiceiu nou, anume fumăritul,<br />

tot <strong>în</strong>tr-acest an (1706) cîte duoi orţi de casă, şi de grajd cine avea, sau de poeată iar doi orţi. Iară <strong>la</strong><br />

ţară au dat oamenii fumărit cîte 1 zlot de casă.” 119 Antioh Vodă a ocrotit, sub raportul fiscal,<br />

mănăstirile: „Le-au făcut şi testament, carele l-au legat cu mare blestem, împreună cu Arhiereii ţării,<br />

şi cu tot sfatul său, de <strong>la</strong> mare p<strong>în</strong>ă <strong>la</strong> mic iscăliţi, cum să nu mai fie amestecate <strong>la</strong> dări cu ţara, ci săşi<br />

plătească rupta pe sferturi...”<br />

117 Ibidem.<br />

118 Ibidem, p. 285.<br />

119 Pseudo Nico<strong>la</strong>e Costin, p. 52 - 53.

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!