Texte digitizate la Biblioteca Judeţeană Mureş în cadrul

Prelegerea a XIV-a
A DOUA DOMNIE A LUI ANTIOH CANTEMIR
(Continuare)
Politica internă. V-am spus şi altă dată că familia Cantemireştilor avea origini răzăşeşti; ei nu
aparţineau deci marii boierimi. Neculce, un prieten al lor, nu se sfieşte s-o spună ( „…Au fost de
oameni proşti”). Lui Cantemir-tatăl i-a plăcut chiar să se înconjoare cu oameni ridicaţi din clasa
căreia el însuşi aparţinea („...că erau la curtea domnească boiernaşi tot feciori de mojici”).
Nobilimea ţării era, fireşte, foarte supărată de faptul acesta, dar Constantin Vodă Cantemir le-a dat
faimosul răspuns, că „Domnul face neamurile, Domnul le stinge”.
Antioh Vodă a fost şi el - încă din prima domnie - binevoitor faţă de „boiernaşii tătîne-său”.
În a doua domnie, el făcu vistiernic pe unul dintre aceşti „oameni nuoi” anume Lupul Colivarul.
Boierii însă „văzîndu-l că este de neam prost, li se stricară inimile tuturora, şi voia…” 117 Pînă la
urmă îl scoaseră şi astfel Antioh Vodă dădu vistieria pe mîna lui Ilie Cantacuzino.
Vă spuneam şi în prelegerea trecută, că moartea lui Lupu Bogdan a fost adînc simţită de
Antioh. Acum nimeni nu înfrînează pe Panaiotaki Morona şi pe Ilie Cantacuzino. Este adevărat că
apăsarea fiscală avea şi altă cauză, nu numai lăcomia celor doi dregători greci. Antioh Vodă el
însuşi avea nevoie acum de bani pentru a-şi acoperi datoriile făcute la Stambul pentru obţinerea
domniei. Neculce, atît de favorabil altădată domnului, o spune: „...Scoase Antioh Vodă nevoi grele
pe Ţară, că avea şi datorii la Ţarigrad”. Între altele, el pune fumăritul „cîte un zlot de toată casa”; şi
mai făcu Ilie Cantacuzino „obiceiu în Ţară care n-au mai fost... vădrărit” cîte doi bani la vadra de
vin.
Cu astfel de dregători - ca Panaiotachi Morona şi Ilie Cantacuzino - fiscalitatea apasă asupra
păturilor de jos ale societăţii: „… însă (vădrărit) dau numai ţăranii; iară boierii cei cu boierii şi alţi
boieri mazili, de la Agă în sus, n-au dat vădrărit.” 118
Aceste metode erau nepotrivite cu firea lui Antioh. „Mult s-au apărat Antioh Vodă, şi nu vrea
să facă acel obiceiu; numai nu-l putea, ci-l îndemnau Panaiotaki şi Ilie Vistiernicul”. Apoi au scos
cornăritul, cîte un leu „de tot boul de negoţ”.
Nu trecu mult şi boierimea începu să simtă şi ea plăcerea de a avea vistiernic de viţă nobilă:
„O îndesia cu dăjdii grele şi cu împrumute dese, şi nu le mai da, şi-i cam asupria Ilie Cantacuzino, şi
cam pre pizmă, şi nu le făcea dreptate...” Toate se făceau sub pretextul datoriilor ce avea domnul
la Constantinopol, dar pînă la urmă „datoriile i-au rămas neplătite”, căci Ilie Cantacuzino mînca tot
„şi făţiş şi furiş”.
Neculce îşi exprimă credinţa că Antioh simţise mişeliile lui Ilie Cantacuzino însă „pentru voia
muntenilor, fiindu-le rudă, îl tolera pe vistiernic şi fărădelegile lui”.
Dar în celelalte izvoare narative - cum ar fi de pildă în cronica ce s-a atribuit lui Nicolae
Costin - stoarcerile fiscale ale lui Antioh sînt date în vileag cu mai puţină cruţare pentru domn. Iată
cum înfăţişează lucrurile această cronică: „...într-această toamnă (1706) s-au izvodit şi vedritul pe
vin în toată ţara unde sînt vii, de au dat toţi cîte doi bani de vadră, care acest obiceiu a purces de
atunce ca un pojar viilor, pe cum vei citi înainte la rîndul său; că apoi Mihai Vodă l-a adaus pînă în
patru bani de vadră; doi bani cela ce vinde şi doi bani cela ce cumpăra, eară carele nu vinde plăteşte
singur acei patru bani de toată vadra”.
Aceeaşi cronică spune că „osebit de aceasta a u mai eşit şi alt obiceiu nou, anume fumăritul,
tot într-acest an (1706) cîte duoi orţi de casă, şi de grajd cine avea, sau de poeată iar doi orţi. Iară la
ţară au dat oamenii fumărit cîte 1 zlot de casă.” 119 Antioh Vodă a ocrotit, sub raportul fiscal,
mănăstirile: „Le-au făcut şi testament, carele l-au legat cu mare blestem, împreună cu Arhiereii ţării,
şi cu tot sfatul său, de la mare pînă la mic iscăliţi, cum să nu mai fie amestecate la dări cu ţara, ci săşi
plătească rupta pe sferturi...”
117 Ibidem.
118 Ibidem, p. 285.
119 Pseudo Nicolae Costin, p. 52 - 53.