Texte digitizate la Biblioteca Judeţeană Mureş în cadrul

Debutul acestuia din urmă ca agent diplomatic al Moldovei la Poartă este tragi-comic. La
scurtă vreme după intrarea în slujbă, în faţa divanului turcesc, Kiriţă primeşte 80 de toiege, pentru
că Antioh n-a trimis la vreme 20 de pungi hanului tătăresc. 39
Cu prilejul acestei domnii, v-aţi aştepta să-1 vedeţi pe vestitul Lascarache Ruset întorcîndu-se
din surghiun de la Rodos - unde ajunsese, vă amintiţi, prin intriga lui Brîncoveanu - , ca să ocupe
slujbe mari. Nenorocirea face însă ca bietul Lascarache Ruset să se îmbolnăvească şi să moară
curînd, pe cînd venea din surghiun. A murit, spune cronicarul, tocmai cînd îi venise vremea
(zamanul) să-şi răzbune şi el pe duşmanii munteni. Cît erau de mari patimile şi urile, se vede din
judecata cronicarului: „Şi nu-i era lui Lascarachi atîta jale de moarte, cît îi era jale că-i venise
zamanul (vremea), de îi era pre voia lui, şi nu putea să-şi răsplătească răutatea ce trăsese de la
munteni.” Moartea isteţului Lascarache Ruset a fost, desigur, o pierdere importantă pentru Antioh
Cantemir. Aceasta n-a fost singura pierdere care l-a costat pe noul domn. Antioh a mai primit şi alte
lovituri. Curînd îi moare şi o soră, Safta, căsătorită cu Mihail Racoviţă: „Şi aşa avu jale mare şi
părere de rău Antioh Vodă, după dînsa; şi pe Mihalachi Spătarul după aceea nu l-au mazilit din
boierie; tot în boierie au fost, şi la cinste, cît au fost domn Antioh Vodă, şi încă i-au dat voie de s-au
însurat în zilele lui, de au luat altă fată de boier, anume a medelnicerului Dediu, de la Galaţi.” 40 În
fine, o a treia pierdere a fost moartea domniţei Maria, sora lui Duculeţ, cu care Antioh se logodise la
Constantinopol şi se pregătea s-o aducă în ţară pentru nuntă.
Îndată după intrarea în scaun, Antioh a luat o serie de măsuri pentru consolidarea domniei.
Lucrează de la început pentru o reconciliere cu Constantin Brîncoveanu. „Trimise Antioh Vodă - ne
povesteşte cronicarul - sol pre Bogdan Hatmanul în Ţara Românească la Brîncoveanu Vodă pentru
aşezarea păcii, să nu se mai părască la Poartă aceste două ţări, să se strice.”
Totodată îi cere lui Brîncoveanu, prin acelaşi sol, „să-i dea o fată să-i fie Doamnă.”
Brîncoveanu dă încuviinţare pentru pace, dar pentru fată i-a pus condiţii grele: „Pentru pace ia
adeverit, dar pentru fată numai îi răspunse să omoare pe Iordachi Ruset Vistiernicul şi să se lepede
şi de ceilalţi fraţi ai lui Iordachi, de Cupăreştii, ce-i sînt Capi-Kihaiele la Ţarigrad Fireşte, Antioh na
primit aceste condiţii, aşa încît reconcilierea nu s-a putut face.
După Nicolae Costin, domnul Ţării Româneşti a refuzat să-şi mărite fata cu Antioh Cantemir,
fiindcă considera „că sînt de neam prost Cante-mireştii.” În orice caz, acest mod de a vorbi al
cronicarului moldovean exprimă totuşi o opinie curentă - se pare - pe atunci, asupra originii acestei
familii. Căsătoria cu o prinţesă de sînge era deci o dorinţă uşor de înţeles atît pentru Antioh, cît şi
pentru Dimitrie. O va realiza - chiar în cursul acestei domnii a lui Antioh - Dimitrie Cantemir, luînd
de soţie pe Casandra, fiica lui Şerban Cantacuzino.
7 noiembrie 1939
39 Raport al lui De Castegnères către Ludovic, din 13 mai 1696, în Hurmuzaki, Supl, I, p. 340.
40 Neculce, p. 257.