Texte digitizate la Biblioteca Judeţeană Mureş în cadrul

să-şi refacă tîrgurile. 129 A căutat pe cît cu putinţă să nu se atingă de instituţiile lor tradiţionale, îşi
alese dintre ei oameni mai de încredere numindu-i judecători, polcovnici şi sotnici. Iar ca locţiitor al
său lăsă pe Iani Drăghinici „om slujit, ştiind şi limba căzăcească, de neamul lui grec.” Doar ca
instanţă supremă de judecată hotărî să rămînă şi pentru cazacii Ucrainei tot Iaşul.
Ca şi în Moldova, politica economică desfăşurată de Duca în Ucraina este un capitol de
seamă. Concepu un vast plan de exploatare agricolă şi negoţ de vite. Opt luni de zile stătu în
Ucraina pentru a întemeia această activitate, în acest timp reuşi să facă şi repopularea ţării. De
măsurile lui Duca „s-au bucurat foarte cazacii şi într-un an s-au strîns de au împlut toate satele şi
oraşele de oameni...” Vă rog să reţineţi faptul că pentru a pune în lucrare marile sale întreprinderi
agricole şi comerciale, Duca s-a văzut silit să ducă şi populaţie moldovenească în Ucraina. De
aceste colonizări ale muncii şi ordinei româneşti pomeneşte cronicarul: „Din Moldova, vreo cîteva
mii de bărbaţi, dimpreună cu muierile şi pruncii lor, s-au silit să treacă în Ucraina spre lăcaş.”
Ridică case şi curţi la Tigănăuca, în faţa Sorocei, şi la peştere lîngă Bug. „Şi dacă au gătit
casele, al doilea an, primăvara, iar au mers Duca Vodă pînă la Nimirov, cu toată casa lui şi cu toţi
boierii, primblîndu-se, avînd pace aşezată de toate părţile...” 130 Nici petrecerile nu le lăsa. Ştia că
acestea plac cazacilor. Făcea mese mari la care invita şi pe Drăghinici şi pe polcovnici „cinstindu-i
pînă se veselea, cît nu putea sta, şi-i lua tovarăşii de-i ducea pre la casele lor.” 131
Paralel cu pacificarea şi înflorirea economică a Ucrainei el căuta să răspundă şi misiunii de
mijlocitor al raporturilor comerciale dintre turci şi celelalte puteri. Pentru această perioadă din
istorie, cînd turcii resimt mai adînc nevoia schimbului de produse şi mărfuri - Duca era omul
indicat. El lucră întîi pe lîngă Sobieschi. La 13 iunie 1682, regele polon înştiinţa pe domnul
Moldovei că a luat măsurile cuvenite pentru refacerea raporturilor comerciale cu Poarta. Aşa încît şi
polonii şi domnul Moldovei să rămînă mulţumiţi. Fireşte Moldova şi domnul negustor aveau să se
folosească cei dintîi de reluarea comerţului.
Duca Vodă la asediul Vienei. Asupra participării lui Duca la expediţia de la Viena voi trece
mai repede, întrucît el s-a încadrat şi milităreşte şi politiceşte iniţiativelor lui Şerban Cantacuzino. A
fost mai rezervat totuşi, căutînd să-şi creeze alibiuri şi pentru o eventuală victorie a creştinilor şi
pentru una a lui Kara Mustafa. S-a dus doar cu 2.000 de oameni - moldoveni şi cazaci.
Are şi el curieri. Aşa de pildă, în ziua de 21 iulie vedem doi moldoveni pătrunzînd în Viena şi
aducînd ştiri de ceea ce se întîmplă în oastea otomană. Iar la 11 septembrie trece pe un curier al lui
Carol de Lorena către Kunitz. Îl aduce în tabăra sa şi apoi îl trece cu barca înapoi, dîndu-i şi 10
ducaţi.
Însă Duca Vodă nu era omul care să se pasioneze exclusiv pentru „cruciaţi.” De aceea, cînd a
simţit că şi marele Vizir are nevoie de iscoade - mai ales în tabăra polonă - domnul oferă un
moldovean ca iscoadă. (I se ceruse un om „care să fi slujit în Polonia”). Duca trimite pe acest om
(care ştia limba polonă), dar pătrunzînd pînă în cortul lui Sobieschi, moldoveanul fu prins. Regele
polon îi ia un interogatoriu şi-l retrimite, dispreţuitor - fără să-l pedepsească - Vizirului. Acesta îi
taie capul. 132
Răscoala moldovenilor. Căderea lui Duca. Aţi văzut, din prelegerile noastre trecute, că
victoria de la Viena este semnalul unei noi cruciade. Toată lumea îşi pune nădejdea în creştini; toţi
aşteaptă succesul desăvîrşit al acestora. Sobieschi se pregăteşte în vederea unei mari acţiuni militare
peste Dunăre, către Constantinopol. Duca, oricît de interesant era el ca gospodar şi ca diplomat, nu
se potrivea vremurilor care se anunţau. Dimpotrivă, el lovise greu interesele materiale şi
sentimentele naţionale - ale moldovenilor. Sufletul lor nu era alături de Duca, ci alături de
129 2
Hurmuzaki, V , p. 163.
130
Magazin Istoric, III, p. 40.
131
Ibidem.
132
Găsiţi expus mai pe larg acest fapt în I. Nistor, Un român iscoadă în 1683 în tabăra regelui Sobieschi la
Viena, în An. Acad. Rom. Mem. Secţ. ist., t. XII, p. 13-17.