Texte digitizate la Biblioteca Judeţeană Mureş în cadrul

(toamna lui 1710), fusese chemat la Constantinopol pentru sfat - să vorbească sultanului de
necesitatea înlăturării lui Brîncoveanu şi a înlocuirii lui cu Cantemir.
Într-adevăr, Hanul vorbi în acest sens sultanului: „că Brîncoveanul Vodă, domnul muntenesc,
este un om bogat şi puternic, are oaste multă, şi-i de mult prea bun prieten moscalilor. Nu trebueşte
la această vreme lăsat să fie domn, că poate să se hăinească şi a face sminteală oştii împărăteşti. Ce
trebueşte prins, că el de bună voe n-a veni la Poartă. Şi nime nu-i harnic nici poate să-l prindă, fără
cît socotesc că Beizadea feciorul lui Cantemir Vodă cel mai mic. Este om mai sprinten decît fratesău
Antioh-Vodă. Ce să-l pue împărăţia Ta domn în Moldova, că el va chivernisi lucrul din
Moldova şi-l va prinde. Că Nicolae Vodă, care este domn în Moldova, este grec şi n-a putea să facă
această slujbă. Nici mie nu mi-e drag să slujesc cu grecii.” 178
Deci e clar: lui Dimitrie Cantemir i se încredinţează domnia cu misiunea ca el să prindă pe
Brîncoveanu care era socotit de partea ruşilor. Vă citesc un pasaj din Istoria Imperiului Otoman, ca
să vedeţi chiar din scrisul lui Cantemir, motivul rechemării lui Nicolae Mavrocordat şi al întronării
lui: „în luna Scheral al anului Hegirei 1122, Cantemir a fost trimis în Moldova cu ordinul de a
prinde pe Brîncoveanu, prefăcîndu-se de prieten al său, sau în vreun alt chip, şi să-l trimită viu sau
mort la Constantinopol, şi cînd va pune stăpînire pe principatul Valahiei, să ia în mîini guvernarea
acelei ţări, iar pentru Moldova să propună un alt principe, a cărui aprobare rămîne păstrată curţii
otomane. Pentru împlinirea mai grabnică a acestui plan, sultanul dă ordin hanului de a pune în
slujba lui Cantemir atîtea mii de tătari, cîţi va fi de nevoie. Pe lîngă aceasta sultanul făgăduieşte lui
Cantemir că-i dă principatul pe viaţă şi nu-i va cere nici tribut, nici peşcheş, cît timp va sta în
Moldova”.
Împăratul trimite să aducă pe Dimitrie Cantemir. Îl îmbracă cu „babaniţă, cu spinări de
soboli, în loc de caftan”. Totul se face fără ştirea Vizirului. După aceea, noul domn e adus la Vizir,
care îl îmbracă cu obişnuitul caftan şi îi dă firmanul. Turcul care a adus la Iaşi firmanul de mazilire,
fiind prieten cu Mavrocordat - spune Nicolae Costin - „nu s-au cetit la iveala tuturor; ce l-au dat lui
Nicolae Vodă de l-au văzut, şi l-au cetit singur, de nime auzit”. Mazilirea a avut loc în cursul lunii
noiembrie 1710. La 21 noiembrie, de Fériol, ambasadorul francez, scrie în raportul său: „Nicolae
Mavrocordat beiul Moldovei, a fost depus; Cantemir a fost pus în locul său.” 179
(nedatate)
178 Ibidem, p. 252.
179 Hurmuzaki, Supl. I, p. 380.