Texte digitizate la Biblioteca Judeţeană Mureş în cadrul

Dar supărarea lui Nicolae Vodă în cazuri ca acestea nu se oprea la pedeapsa cu închisoarea.
Pe „Georgiţă Vistiernicul” l-a supus şi la grele pedepse fizice ( „ … De-l legau slujitorii, şi-i puneau
puşcele cele mari preste dînsul”). 164 Chiar Neculce, de obicei puţin favorabil grecilor, recunoaşte
că, sub raportul administrativ, ţara progresa: „şi făcuse mulţime de cărţi de slobozii, de le didese la
mîna boierilor de strigau milă; şi făcea sate; şi începuse a se face multe sate pe margine…Şi s-ar fi
fost întemeiat ţara de oameni, numai n-au ţinut mult domnia...” 165
Şi Nicolae Costin aminteşte, în termeni mai ampli - fireşte - de această acţiune energică
întreprinsă de Mavrocordat pentru refacerea Moldovei: „Trimisese cărţile sale pe la margine de
slobozii, de curiau oamenii în ţară de peste Nistru, şi din ţara muntenească, şi de preste Dunăre, din
ţara turcească”. V-am spus şi altădată că sloboziile erau sate noi, scutite un număr de ani de orice
dare pentru repopularea ţării şi mai ales a marginilor.
Boierii voiră să profite de această mulţime de oameni, care îşi căutau un refugiu în Moldova
sub oblăduirea domniei lui Mavrocordat; ei socoteau să-şi înmulţească numărul servilor şi cerură
domnului să-i mute şi mai înlăuntrul ţării „pentru ca să nu poată lesne a trece iar preste Nistru.” 166
Dar domnul, simţind care era dorinţa acelor boieri, le răspundea „că pe om nu-l ţine locul, ci mila”.
Ideile noi care se desprind din spiritul reformist al timpului străbat în măsurile administrative
pe care le ia Mavrocordat. El caută să înfrîneze şi abuzul pe care îl făceau agenţii cîrmuirii prin
întemniţările arbitrare. „Poruncise pe la giudeţe la ţară, pe la Pîrcălabi, să nu închiză oamenii pentru
fiece vină”.
Pentru preîntîmpinarea abuzurilor, el întăreşte dreptul de recurs la judecata Divanului
domnesc: „ … care ar fi mai grele giudecăţi, să-i orînduiască la Iaşi la divan, cu soroc de la
Pîrcălabi” - şi îşi făcuse obiceiul de prezida el însuşi judecăţile.
Spiritului de justiţie - după care era însetată obştea Moldovei - datoreşte îndeosebi Nicolae
Mavrocordat buna amintire pe care a lăsat-o, de la prima domnie chiar, poporului moldovean.
Nicolae Costin spune în această privinţă următoarele: „Şi erau veseli toţi pămîntenii, mulţumind lui
Dumnezeu că ne-a trimis domn bun şi milostiv, că era linişte mare şi pentru dări şi de cai de olac;
nime boul omului sau carul sau pîinea să ieie cu sila la jicnită, cum lua la alţi domni; ba sta tîrgul
fainei iezit de pîne din toate părţile; eftinătate şi bielşug în toate bucatele. Numai mîncătorii aveau
voie rea, că nu puteau mînca cum în zilele de mai înainte altor domni; ci în puţină vreme au fost
acea bucurie bieţilor pămînteni moldoveni, că s-au mazilit Nicolae Vcdă, după ce a domnit un
an.” 167
Relaţiile cu străinii. V-am spus de la începutul prelegerilor consacrate lui Nicolae Vodă că
turcii l-au trimis pe fostul dragoman în Moldova pentru siguranţa că nu vor f i trădaţi în raporturile
cu vecinii. Ei sperau ca prin tactul său, Nicolae Vodă să cruţe totodată Poarta de noi conflicte. După
lungul şi greul război dus împotriva Ligii Sfinte şi încheiat cu dezastruoasa pace de la Carlowitz,
Imperiul otoman avea nevoie de o perioadă de refacere. Iată de ce, în acest interval, turcii ţineau din
răsputeri să rămînă în afara oricărui conflict, mărginindu-se doar la lucrări de caracter defensiv.
Dar menţinerea acestei neutralităţi era cît se poate de grea. Diplomaţia franceză desfăşura o
activitate extraordinară pentru a arunca pe turci fie împotriva Austriei - şi în ajutorul lui Francisc
Rakoţi, şeful rebeliunii maghiare din Ardeal - fie în contra Rusiei, şi deci în ajutorul lui Carol al
XII-lea, regele Suediei care, cum ştiţi, se găsea refugiat la Tighina. Aţi văzut că Mihai Racoviţă a
avut mult de suferit cu prilejul retragerii pe pămîntul Moldovei a trupelor suedeze şi căzăceşti; ruşii
lui Kropotov şi polcurile viteazului Turculeţ au călcat frontiera Moldovei, lovind resturile armatei
lui Carol al XII-lea. Turcii, pentru a împăca pe regele suedez şi pentru a pedepsi înclinarea spre ruşi
a iui Racoviţă, l-au mazilit.
Vedeţi dar cît era de grea situaţia pe care o moşteneşte Nicolae Mavrocordat. Un rege glorios,
înfrînt şi fugar acum, pe pămîntul Moldovei, însoţit de trupe flămînde şi dezordonate; un rege
164 Ibidem.
165 Ibidem.
166 Ibidem.
167 Nicolae Costin, ed. Kogălniceanu, p. 89.