Texte digitizate la Biblioteca Judeţeană Mureş în cadrul

polonă. Nici în valoarea ajutorului rusesc nu are încredere. Încheie cu sfatul că atît moldovenii cît şi
muntenii „să aştepte cu răbdare sfîrşitul expediţiei din acel an” fără însă a pune piedici creştinilor.
El însuşi lasă libertate deplină boierilor moldoveni care doreau să lupte alături de Sobieschi şi în
taină înţelege să şi ajute - cu ştiri şi cu proviant chiar - pe regele polon.
„Astfel de sfaturi - spune Dimitrie Cantemir - nu i-au prea plăcut lui Vodă Şerban, care voia
să-şi înainteze lucrurile mai curînd de cum cerea chibzuiala şi nevoia vremii.” 94 În realitate însă,
Şerban se dovedi el însuşi foarte prudent; rămase surd la apelurile lui Sobieschi de a ataca în
Bugeac, aşteptînd ca polonii să angajeze în luptă efective serioase şi să ajungă ei cei dintîi în şesul
basarabean. Foarte repede se văzu însă cîtă dreptate a avut Cantemir: expediţia polonă eşuă înainte
de a ajunge în Bugeac. (Vezi amănunte la capitolul respectiv din Istoria Moldovei.)
Astfel se încheie anul al doilea al cruciadei (1686), cu mari succese politice şi militare pentru
austriaci, şi cu înfrîngeri şi umilinţă pentru poloni. De aci înainte, austriacii, stăpîni pe tot cuprinsul
dintre Dunăre şi Tisa, stăpîni şi pe Ardeal, vor căuta să ducă mai departe spre sud-est steagurile lor
biruitoare. Pentru succesul viitoarelor întreprinderi, adeziunea completă a voievodului muntean nu
mai putea fi amînată. Ceva mai mult: austriacii nădăjduiesc să facă din Ţara Românească baza
viitoarelor lor acţiuni militare, iar din Şerban, „generalul” unor vaste mişcări anti-turceşti în rîndul
popoarelor balcanice. Despre aceasta vom vorbi în prelegerile viitoare.
10 martie 1939
94 D. Cantemir, Vita..., p. 69.