Texte digitizate la Biblioteca Judeţeană Mureş în cadrul

Iată ce ne spune în această privinţă Nicolae Costin: „Aice în ţară, de la o vreme deprinsese
neguţătorii turci, neîndestulaţi cu mierea, cu ceara, cu alte negoaţe ce precupiau, cu dughene prin
tîrguri, văzînd şi ţara şi boierimea lipsite, de-şi făceau cirezi de boi de negoţ”. Pentru toate aceste
afaceri, turcii nu plăteau nimic statului moldovean. Nicolae-Vodă se hotărî să-i supună la plata
cornăritului. (Această dare fusese introdusă într-a doua domnie a lui Antioh Cantemir „pe boii de
negoţ, deosebi de vamă, de bou cîte un leu”.)
Fireşte, turcii s-au opus cu îndîrjire. Pînă la urmă a fost necesară o intervenţie a lui
Mavrocordat la Poartă.
„Stau împotriva turcii tare să nu dea, zicînd că ei vamă şi plătesc, iară cornăritul nici cum nu
vor da cu altă ţară. Trăgănatu-s-au această gîlceavă cîtă-va: turcii să nu dea, oamenii domneşti ce
erau pe această slujbă, să ia; pînă iată, ce şi-au scos Nicolae Vodă şi ferman de la împărăţie, să-şi
plătească turcii boii de cornărit; de vreme că ei neguţătoresc şi cu boi de negoţ.”
Cînd li s-a citit turcilor adunaţi la Spătărie ordinul împărătesc, au rămas uimiţi: „ . . .îndată au
amorţit şi s-au mîhnit, unii scrîşnind în dinţi au eşit din spătărie”.
23 ianuarie 1940