artć + societate / arts + society #38, 2011 20 lei / 11 €, 14 USD - idea

8
øi în cazul unor flæri precum Franfla, în care proliferarea centralelor nucleare expune o mare parte a Europei
riscului posibilelor urmæri ale unor accidente de tip Cernobîl. Ca sæ nu mai vorbim de caracterul aproape delirant
al stocærii a mii de focoase nucleare, care la cea mai micæ disfuncflionalitate tehnicæ sau umanæ ar putea
conduce în mod mecanic la o exterminare colectivæ. Prin fiecare dintre aceste exemple regæsim aceeaøi punere
la îndoialæ a modurilor dominante de valorificare a activitæflilor umane, øi anume: 1) acela al dominafliei unei
piefle mondiale care reduce øi îngusteazæ sistemele particulare de valoare, aøezînd pe un acelaøi plan de echivalenflæ
bunurile materiale, bunurile culturale, siturile naturale etc.; 2) acela care plaseazæ ansamblul relafliilor sociale
øi al relafliilor internaflionale sub dominaflia maøinilor poliflieneøti øi militare. Prinse în acest cleøte dublu, statele
îøi væd rolul tradiflional de mediere reducîndu-se din ce în ce mai mult øi se pun, cel mai adesea, în serviciul
conjugat al instanflelor pieflei mondiale øi al complexelor militaro-industriale.
Aceastæ situaflie este cu atît mai paradoxalæ cu cît vremurile cînd lumea se afla plasatæ sub egida unui antagonism
Est–Vest, proiecflie amplu imaginaræ a opozifliilor clasæ muncitoare-burghezie din flærile capitaliste, sînt pe
cale de a fi depæøite. Sæ însemne însæ aceasta cæ mizele multipolare ale celor trei ecologii vor înlocui pur øi simplu
vechile lupte de clasæ øi miturile lor de referinflæ? Evident cæ o astfel de înlocuire nu se va produce atît de
mecanic! Pare, cu toate acestea, foarte probabil cæ aceste mize, ce corespund unei extreme complexificæri a
contextelor sociale, economice øi internaflionale, vor tinde sæ treacæ din ce în ce mai mult pe primul plan.
Antagonismele de clasæ moøtenite din secolul al XIX-lea au contribuit iniflial la crearea unor cîmpuri omogene
bipolarizate de subiectivitate. Apoi, în a doua jumætate a secolului XX, prin societatea de consum, welfare, media
etc., subiectivitatea muncitoreascæ puræ øi duræ s-a dezagregat. Chiar dacæ segregærile øi ierarhiile n-au fost træite
nicicînd mai intens, o aceeaøi øapæ imaginaræ se aflæ, în momentul de faflæ, placatæ peste toate pozifliile subiective.
Un acelaøi sentiment difuz de apartenenflæ socialæ a decrispat vechile conøtiinfle de clasæ. (Las aici deoparte
constituirea unor poli subiectivi violent de eterogeni în lumea musulmanæ.) La rîndul lor, flærile aøa-zis socialiste
au introiectat øi ele sistemele de valoare „unidimensionalizante“ ale Occidentului. Vechiul egalitarism de fafladæ
al lumii comuniste cedeazæ locul serialismului mass-mediatic (acelaøi ideal de standing social, aceleaøi mode,
acelaøi tip de muzicæ rock etc.).
În ceea ce priveøte axa Nord–Sud, e greu de imaginat cæ situaflia s-ar putea ameliora notabil. Desigur, cu timpul,
se poate concepe cæ dezvoltarea tehnicilor agroalimentare va permite modificarea datelor teoretice ale
dramei foamei în lume. Pe teren însæ, pînæ atunci, ar fi total iluzoriu sæ credem cæ ajutoarele internaflionale,
aøa cum sînt ele concepute øi puse în practicæ în momentul de faflæ, ar putea reuøi sæ rezolve semnificativ vreo
problemæ! Instaurarea pe termen lung a unor imense zone de mizerie, de foamete øi de moarte pare a face,
deja, parte integrantæ din monstruosul sistem de „stimulare“ propriu Capitalismului Mondial Integrat. În orice
caz, tocmai pe acest sistem se bazeazæ implantarea Noilor Puteri Industriale, focare iradiante de hiperexploatare
precum Hong Kongul, Taiwanul, Coreea de Sud etc.
În sînul flærilor dezvoltate, regæsim acelaøi principiu al tensiunii sociale øi al „stimulærii“ prin disperare, în paralel
cu instaurarea unor plaje cronice de øomaj øi cu marginalizarea unei pærfli din ce în ce mai mari a populafliilor
tinere, a persoanelor vîrstnice, a lucrætorilor „parflializafli“, devalorizafli etc.
Astfel, oriîncontro ne-am întoarce privirea, regæsim acelaøi paradox chinuitor: pe de o parte, dezvoltarea neîntreruptæ
de noi mijloace tehnico-øtiinflifice, susceptibile, potenflial, sæ rezolve problematicile ecologice dominante
øi reechilibrarea activitæflii socialmente utile pe suprafafla planetei, øi, pe de pe altæ parte, incapacitatea forflelor
sociale organizate øi a formafliunilor subiective constituite de a-øi însuøi aceste mijloace pentru a le face sæ devinæ
operaflionale.
Cu toate acestea, ne putem întreba dacæ aceastæ fazæ paroxisticæ de laminare a subiectivitæflilor, a bunurilor øi
a mediilor nu e sortitæ sæ intre într-o fazæ de declin. Aproape peste tot încep sæ se facæ auzite revendicæri de
singularitate; semnele cele mai manifeste, în aceastæ privinflæ, vin din zona înmulflirii revendicærilor naflionalitare,
pînæ mai ieri marginale, dar care încep sæ ocupe tot mai mult prim-planul scenelor politice. (Sæ subliniem, din
Corsica pînæ în flærile baltice, conjuncflia dintre revendicærile ecologice øi cele autonomiste.) Cu timpul, aceastæ
intensificare a chestiunilor naflionalitare va ajunge, probabil, sæ modifice în profunzime relafliile Est–Vest, în special
configuraflia Europei, al cærei centru de greutate ar putea sæ se deplaseze decisiv spre un Est neutralist.
Opozifliile dualiste tradiflionale care au cælæuzit gîndirea socialæ øi cartografiile geopolitice sînt depæøite. Conflictualitæflile
se menflin, dar angajeazæ niøte sisteme multipolare incompatibile cu înregimentærile sub stindarde ideologice
maniheiste. De exemplu, opoziflia dintre Lumea a Treia øi lumea dezvoltatæ dispare din toate punctele
de vedere. Am væzut acest lucru prin apariflia acelor Noi Puteri Industriale a cæror productivitate o depæøeøte