artć + societate / arts + society #38, 2011 20 lei / 11 €, 14 USD - idea

– E foarte frumoasæ.
– Îmi place cînd e liniøte, ca acum, cînd nu e nimeni. Øtii ce îmi vine în minte? Sunetul
acela pe care îl face mingea cînd este bætutæ de parchetul proaspæt spælat, e sunetul
acela care apare în melodia „In the musicals“ cîntatæ de Björk sau Selma, în Dansînd
cu noaptea. E interesant sæ vezi cum o salæ de sport îøi are pulsiunile ei, atunci cînd
e plinæ, publicul este în extaz, iar atmosfera este incendiaræ; pustie, e oarecum golitæ
de funcflionalitatea ei.
– Sau cînd e pe jumætate plinæ, cînd în salæ se fac doar antrenamente, færæ public.
– Atunci e ceva foarte intim, pentru cæ e doar a ta, nu o împarfli cu nimeni, auzi
cam toate zgomotele pe care le faci, cum îfli scîrflîie adidaøii sau cum se aude mingea
dacæ ai pus prea mult clister pe ea.
– Ce-i æla clister?
– E un fel de lipici natural, fæcut din ræøinæ de brad, transparent øi cu un miros foarte
pætrunzætor. Îl pui pe minge ca sæ ai aderenflæ mai bunæ. Se foloseøte, din cîte øtiu
eu, doar în handbal.
– Aø vrea sæ vorbim despre culori.
– Øi despre cuburi.
– Da, øi despre proiectul tæu Evaluæri lunare, pe care l-ai prezentat în Amsterdam.
Dar aø vrea sæ discutæm totul într-un context mai larg. Pomeneai la un moment dat
de schimbærile de perspectivæ pe care fli le-a adus trecerea de la fotografie la sculpturæ
øi literaturæ. Cu toate cæ nu ai vrut
sæ-mi aræfli nicio fotografie de-a ta, am
cæutat pe net øi am gæsit cîte ceva. De
ce aversiunea asta pentru fotografie?
– Aversiunea mea nu este una generalizatæ.
Nu am nimic împotriva fotografiei
ca limbaj artistic, doar cæ am
devenit ceva mai scepticæ faflæ de acest
limbaj, mæ enerveazæ caracterul lui diplomatic,
faptul cæ nu-fli permite sæ fii
foarte direct, excepflie fæcînd poate
genul documentar, dar øi acela poate
fi înscenat.
– De unde acest scepticism?
– Din mai multe pærfli. O parte vine din
cærflile de teorie & filosofie pe care
le-am citit despre fotografie dupæ ce am terminat øcoala, de fapt nu dupæ ce am
terminat øcoala, pentru cæ încæ trebuie sæ îmi susflin licenfla, ci dupæ ce nu am mai
frecventat atît de des øcoala. Optimismul meu naiv din primii ani de øcoalæ, cum
cæ pofli pæstra un duplicat destul de bunicel al lucrurilor, situafliilor øi spafliilor din jurul
tæu, cæ îl pofli „fura“ øi pæstra doar pentru tine, s-a cam spulberat cînd am fæcut cunoøtinflæ
cu partea realistæ a fotografiei, cu istoria ei, cu genurile øi tehnica aferentæ.
Nu puteam sæ-i ignor consistenfla øi nici sæ mæ prefac cæ sînt doar în vizitæ. Eram
în casa ei øi trebuia sæ mæ comport ca atare. Prin urmare, am devenit mai conøtientæ,
am început sæ înscenez situafliile care apæreau în fotografii. Apoi am încercat sæ
împing limitele serialitæflii atunci cînd am fotografiat timp de un an vitrina unui magazin
de modæ din centrul istoric al Bucureøtiului. Pentru un an m-am transformat cu
plæcere într-un fel de stalker psihopat, care noapte de noapte înregistra pe ascuns
schimbærile din vitrinæ.
– E proiectul acela, Behind the Window Shopper?
– Da, este cartea pe care trebuie sæ o fac pentru licenflæ. Apoi a fost rezidenfla de
la KulturKontakt din Viena, unde nu am fæcut altceva decît sæ citesc cît mai mult. Cei
126
to the freshly clean floor, of the sound we hear in the “In the musicals”
tune sang by Björk or Selma in Dancer in the Dark. It’s interesting
to see how a sports hall has its own pulsations when it is full, the
public is in rapture and the atmosphere is on fire, or when it is
deserted, in a way emptied of its functionality.
– Or when it is half full, when there are only trainings going on, with
no public.
– Then it is something very intimate, because it’s only yours, you
don’t share it with anybody, you can hear all the noises you make,
how your sneakers squeak on the floor, the noise made by the ball
if you put too much clister on it.
– What’s clister?
– It’s a sort of natural glue, made of pine resin, transparent, with a
very penetrating odour. You put it on the ball for a better adherence.
It is used, as far as I know, only in handball.
– Let’s talk about colours.
– And about cubes.
– Yes, and about your project, Monthly Evaluations that you presented
in Amsterdam. But I would like to place the topic in a wider
context. You were once saying something about the changes in perspective
brought by your conversion from photography to sculpture
and literature. Even though you didn’t want to show me any of your
photos, I searched on the Internet and I found some. Why this aversion
to photography?
– My aversion is not indiscriminate, all-inclusive. I don’t have anything
against photography as artistic language, it’s just that I’ve
become more sceptical
towards this
language, its diplomatic
nature gets
on my nerves, the
fact that it doesn’t
allow you to be
very direct, with
the exception of
the documentary
genre but that can
be staged too.
– Where does this
scepticism come
from?
– Part of it comes
from the theory
and philosophy
books I’ve read
about photography after I finished school, well I didn’t quite finished
it yet, because I still have to defend my thesis, but after I didn’t go
to school so frequently. My naïve optimism from my first years in
school, that I could hold a rather good duplicate of things, situations
and spaces around me, that I can “steal” it and keep it only for me
vanished when I was introduced to the realistic part of photography,
with its history, its genres and techniques. I couldn’t ignore its consistency,
nor could I pretend to only visit it. I found myself in its
house and had to behave accordingly. Therefore I became more conscious,
I started to stage the situations that appeared in my photos.
Then I tried to push the limits of seriality when I photographed during
one whole year the window of a fashion boutique in Bucharest’s
historical centre. For one year I turned myself with pleasure into a
psychopath stalker, who registered night after night the changes in
the shop window.
– Is this Behind the Window Shopper project?
– Yes, and it is the book I have to make as my thesis. Then came the
residence at KulturKontakt in Vienna, where I did nothing else but
read as much as I could. The people there expected me to take some
photos, which kind of irritated me, so I’ve decided to exhibit some
A4 sheets in which I meticulously exposed how I had spent the