artć + societate / arts + society #38, 2011 20 lei / 11 €, 14 USD - idea

dru, cæ povestea lui Alexandru o pot gæsi øi în cærflile de istorie øi aøa mai departe.
Dacæ vînzætoarea nu ar fi decis în ultimul moment, nu din compasiune pentru niøte
clienfli ræbdætori ca noi, care aøteptaseræ o jumætate de oræ sosirea altor clienfli, ci
pentru cæ væzuse øi ea acasæ, pe DVD, Alexandru øi i se pæruse o prostie, sæ mergem
tofli øase la Strælucirea eternæ…, probabil cæ totul s-ar fi terminat cu înjuræturi
de ambele pærfli.
Øi pentru cæ proiectorul din sala patru se stricase, a trebuit sæ aøteptæm altæ jumætate
de oræ pînæ au mutat rola de film la subsol, în altæ cameræ. Nu o sæ uit niciodatæ
roata aceea mare øi terifiantæ cu cadru din aluminiu prin care se vedea pelicula
despuiatæ, de culoarea pæcurei cu reflexe verzi-albæstrui. Omul de la tehnic o dædea
pur øi simplu de-a dura pe hol prin fafla ochilor noøtri øi m-am simflit ca într-un
restaurant chinezesc unde bucætarii îfli aduc mai întîi øarpele viu, ca sæ øtii ce urmeazæ
sæ mænînci. La ieøire, i-am reamintit Ioanei de motivul iniflial al întîlnirii noastre,
de discuflia despre realitate & ficfliune.
– Øi ce fli se pare cæ a fost asta?
Traducere din englezæ de Maria Farcaø
Note:
1. Jeanette Winterson, in Art Objects – essays on ecstasy and effrontery, London, Jonathan Cape Random House,
1995, p. 71.
2. Unde se vînd de toate, de la alimente la øosete øi electrocasnice. Chioøcurile, situate la parterul blocurilor,
au existat înaintea supermarketurilor, iar noile malluri constituie pentru aceste mici afaceri de familie o ameninflare
realæ în viitor.
3. Apaca era pe timpul lui Ceauøescu o fabricæ de confecflii din Bucureøti. Deflinea oarecum monopolul
hainelor pentru femei, iar stilul era unul tipic pentru acele timpuri, cuminte, muncitoresc øi cu materiale de
proastæ calitate. Fabrica a reuøit sæ supraviefluiascæ tranzifliei, producînd haine în sistem lohn.
Cîteva precizæri suplimentare:
– Stuart Aarsman nu este un personaj real, ci unul fictiv, realizat prin contopirea celor cinci biografii fictive trimise
artistei de Falke Pisano, curatoarea expozifliei Evaluæri lunare de la Ellen de Bruijne Gallery, Amsterdam,
actualmente masterand la Jan van Eyck Academie, Maastricht. Prin urmare, interviul nu a avut loc niciodatæ.
– Traducerea interviului, realizatæ de Maria Farcaø, s-a fæcut de fapt din românæ în englezæ, øi nu invers.
– Cele trei situri existæ în realitate øi sînt situate în Bucureøti. Descrierea lor este în mare parte corectæ, cu urmætoarele
excepflii: sala de sport nu are douæ intræri, una pentru public øi cealaltæ pentru sportivi, ci doar un
singur culoar; pe insuliflæ nu existæ niciun amfiteatru din marmuræ, nu existæ tufe de trandafiri sælbatici øi nici
arcada din beton de la intrare în stil grecesc; în ceea ce priveøte cinematograful Lira, nu existæ poveøti cu filme
proiectate pe ascuns, iar sælile au minimum cincizeci de locuri.
– Întîlnirile de pe dig, cu ciobanul bætrîn, cîinii turbafli øi copiii fligani, sînt reale. Excepflie face povestea bætrînului.
Reale sînt øi poveøtile din cinematograful Lira, cu aøteptarea clienflilor, negocierea pentru vizionarea filmului
dorit øi transportul rolei de film prin holul cinematografului, de cætre omul de la tehnic.
– Vestimentaflia artistei pe parcursul interviului a fost inspiratæ din urmætoarele colecflii: în sala de sport, As Four,
sezonul toamnæ/iarnæ 2005; pe dig, Stella McCartney, sezonul toamnæ/iarnæ 2004; în cinematograful Lira,
Rei Kawakubo, Comme des Garçons, sezonul primævaræ/varæ 2005.
– Cele douæ întrebæri care i-au fost puse de Stuart artistei, dacæ s-a gîndit vreodatæ sæ evalueze visele øi dacæ
percepflia nu se schimbæ în timp, au fost puse în realitate de Julia van Mourik, fost executive editor la revista
RE- øi una dintre organizatoarele evenimentelor Lost & Found din Amsterdam, în care se încerca prezentarea
artiøtilor øi a proiectelor într-un cadru informal, lipsit de rigiditatea unei galerii de artæ contemporanæ.
– Peretele øi imaginile de pe perete care apar inserate în cele trei capitole sînt reale, fiind situate în studioul
artistei.
– Umbra neagræ a candelabrului tæiatæ oblic de douæ neoane paralele nu este situatæ în atelierul artistei, ci în
sediul add-ului, o organizaflie nonprofit specializatæ în marketing cultural, iar umbra este o intervenflie a artistei
în acel spafliu, situat de asemenea în Bucureøti.
– Copyrightul fotografiilor din interviu aparfline în totalitate autorilor lor.
– Structura øi formatul interviului au fost inspirate din RE- o revistæ despre o singuræ persoanæ, în special din numerele
9, despre John, øi 10, despre Claudia.
– Textul a fost scris de Ioana Nemeø.
scena
Notes:
1. Jeanette Winterson, in Art Objects – essays on ecstasy and effrontery,
London, Johnathan Cape Random House, 1995, p. 71.
2. Where everything is sold, from food to socks and electric home appliances.
The local shops, located on the building’s ground floors are
here before the supermarkets. The new malls represent for these small
family businesses a real threat in the next future.
3. Apaca was in communist times a clothing factory that held in Bucharest
a monopoly on women clothes industry, providing a unique style, quite
dull and uniform. It still exists but produces clothes in lohn system.
Some supplementary specifications:
– Stuart Aarsman is not real. He is a fictional character made of several
fictive biographies sent to the artist by Falke Pisano, the curator of
Monthly Evaluations exhibition from Ellen de Bruijne Gallery, Amsterdam.
She is currently an M.A. student at Jan van Eyck Academie, Maastricht.
Therefore the interview never took place.
– The translation of the interview was made by Maria Farcaø from Romanian
to English and not the other way around.
– The three locations actually exist and are situated in Bucharest. Their
description is mostly accurate, with the following exceptions: the sports
hall does not have two entrances, for the public and for the sportsmen,
but only one long corridor; on the little island there is no marble
amphitheatre, no wild roses bushes and no concrete Greek-like arcade
at the entrance; as for Lira cinema theatre, there are no stories with forbidden
movies and the cinema halls do have more than fifty seats.
– The dam meetings with the old shepherd, the maddened dogs and
gipsy children are all real. In Lira movie theatre, the waiting for more
clients, the negotiations to see the preferred movie and the transport of
the film role through the cinema hall by the technical man are actually
true.
– During the interview the artist was dressed with clothes inspired by
the following fashion collections: As Four, fall/winter 2005 in the sports
hall, Stella McCartney, fall/winter 2004 on the Crîngaøi dam and Rei
Kawakubo, Comme des Garçons, spring/summer 2005 in Lira cinema
theatre.
– The two questions that Stuart addressed to the artist, if she ever
thought of evaluating dreams and if perception doesn’t change in
time, where actually addressed by Julia van Mourik, ex-executive editor
at RE- magazine, and one of the organizers of Lost & Found evenings in
Amsterdam. These events try to present the artists and their works in a
more casual & friendlier atmosphere, without the formality of a contemporary
art gallery.
– The wall and the pictures glued on it that appear inserted in the interview
are real and located in the artist’s studio.
– The black shadow of the chandelier diagonally crossed by the parallel
neon lights is not located in the artist’s studio but in add office – a nonprofit
organisation specialized in cultural marketing, and the shadow is
an intervention of the artist in this space, located in Bucharest.
– The copyright of all photos in the interview belong entirely to their
authors.
– The structure and form of the interview were inspired from RE- a magazine
about one person, especially no. 9 about John and no. 10 about
Claudia.
– The interview was written by Ioana Nemeø.
137