artć + societate / arts + society #38, 2011 20 lei / 11 €, 14 USD - idea

14. În sensul lui Francisco Varela, Autonomie
et connaissance, Paris, Le Seuil,
1989.
15. Despre aceste patru direcflii, aflate în
plinæ mutaflie, vezi raportul lui Thierry
Gaudin, „Rapport sur l’état de la technique“,
CPE, Science et Technique (numær
special).
18
*
Principiul ecologiei sociale se referæ la promovarea unei investiflii afective øi pragmatice în rîndul unor grupuri
umane de diferite dimensiuni. Acest „Eros de grup“ nu se prezintæ ca o cantitate abstractæ, ci corespunde unei
reconvertiri specifice, din punct de vedere calitativ, a subiectivitæflii primare flinînd de ecologia mentalæ. Douæ
opfliuni existæ aici: fie triangularea personologicæ a subiectivitæflii dupæ un model EU-TU-El, tatæ-mamæ-copil etc.,
fie constituirea unor grupuri-subiect autoreferenfliale, deschizîndu-se larg cætre socius øi cosmos. În primul caz,
eul øi celælalt sînt construifli plecîndu-se de la un joc de identificæri øi de imitaflii standard care conduc la niøte
grupuri primare repliate pe tatæ, pe øef, pe starul mass-mediatic etc. Într-adevær, tocmai în sensul unei astfel
de psihologii a mulflimilor maleabile lucreazæ mediile de masæ. În cel de-al doilea caz, în locul unor sisteme
identificatorii sînt puse la lucru niøte træsæturi de eficienflæ diagramatice. Aici, cel puflin parflial, semiologiile modelizærii
iconice sînt evitate în avantajul unor semiotici procesuale pe care mæ voi feri sæ le numesc simbolice, pentru
a nu cædea în vechile erori structuraliste. Ceea ce caracterizeazæ o træsæturæ diagramaticæ, în comparaflie
cu un icon, e gradul ei de deteritorializare, capacitatea ei de a ieøi din ea însæøi pentru a constitui niøte lanfluri
discursive în prizæ directæ cu referentul. De exemplu, putem deosebi imitaflia identificatorie a unui pianist elev
cu profesorul sæu de un transfer de stil susceptibil sæ se bifurce pe o direcflie aparte. În general, vom deosebi
agregatele imaginare de mulflimi de Asamblajele colective de enunflare, care implicæ atît træsæturi pre-personale,
cît øi sisteme sociale sau componente maøinice. (Vom opune, aici, maøinismele vii „autopoietice“ 14 mecanismelor
de repetiflie goalæ.)
Chiar øi aøa, opozifliile dintre aceste douæ modalitæfli nu sînt atît de tranøante: într-o mulflime pot exista grupuri
îndeplinind funcflia de lideri de opinie, iar grupuri-subiect pot recædea într-o stare amorfæ øi alienantæ. Societæflile
capitaliste – expresie sub care aøez, pe lîngæ puterile Vestului øi Japonia, flærile aøa zicînd ale socialismului real
øi Noile Puteri Industriale din Lumea a Treia – fabricæ în momentul de faflæ, pentru a øi le subordona, trei tipuri
de subiectivitate: o subiectivitate serialæ corespunzætoare claselor salariate, o alta corespunzætoare imensei mase
a „precarilor“ øi, în sfîrøit, o subiectivitate elitistæ corespunzætoare claselor conducætoare. Mass-mediatizarea
acceleratæ a ansamblului societæflilor tinde, astfel, sæ creeze o præpastie din ce în ce mai adîncæ între aceste diferite
categorii de populaflie. În ceea ce priveøte elitele, avem de-a face cu o punere la dispoziflie absolut îndestulætoare
de bunuri materiale, de mijloace culturale, cu o practicæ minimalæ a lecturii øi a scrisului øi cu un sentiment
de competenflæ øi de legitimitate decizionalæ. În ceea ce priveøte clasele aservite, avem de-a face, destul
de constant, cu o abandonare în voia ordinii lucrurilor, cu o pierdere a speranflei de a conferi un sens propriei
viefli. Un punct programatic primordial al ecologiei sociale constæ în a face ca aceste societæfli capitaliste
sæ treacæ de la era mediaticæ spre o eræ postmediaticæ; înfleleg prin aceasta o reapropriere a mediilor de cætre
o multitudine de grupuri-subiecfli, capabile sæ le gestioneze în direcflia unei resingularizæri. O astfel de perspectivæ
poate pærea, astæzi, inimaginabilæ. Dar situaflia actualæ, aceea a unui optimum de alienare prin media, nu
fline de nicio necesitate intrinsecæ. În acest domeniu, viziunea fatalistæ asupra lucrurilor mi se pare a decurge
din necunoaøterea mai multor factori:
a) bruøtele prize de conøtiinflæ ale maselor, care ræmîn întotdeauna posibile;
b) præbuøirea progresivæ a stalinismului øi a avatarurilor lui, care cedeazæ locul altor Asamblaje de transformare
a luptelor sociale;
c) evoluflia tehnologicæ a mediilor, în special miniaturizarea lor, scæderea costului lor, posibila lor utilizare
în scopuri necapitaliste;
d) recompunerea proceselor de muncæ pe ruinele sistemelor de producflie industriale de la începutul secolului,
care impune o producflie crescutæ
e) de subiectivitate „creaflionistæ“, atît în plan individual, cît øi în plan colectiv. (Prin intermediul formærii permanente,
al extinderii øi înnoirii surselor de mînæ de lucru, al transferurilor de competenfle etc.)
Misiunea de a lamina øi de a serializa subiectivitatea claselor muncitoare a revenit primelor forme de societate
industrialæ. Astæzi, specializarea internaflionalæ a muncii a exportat metodele lucrului la bandæ spre Lumea a Treia.
În epoca revolufliilor informatice, de înflorire a biotehnologiilor, a creafliei accelerate, a noi materiale øi a unei
„maøinizæri“ tot mai fine a timpului 15 , noi modalitæfli de subiectivare sînt pe cale sæ-øi facæ apariflia. Se va apela
tot mai mult la inteligenflæ øi la inifliativæ, în timp ce, în contrapondere, o atenflie tot mai mare va fi acordatæ codærii
øi cotrolærii vieflii casnice a cuplului conjugal øi a familiei nucleare. Pe scurt, reteritorializîndu-se familia la scaræ