artć + societate / arts + society #38, 2011 20 lei / 11 €, 14 USD - idea

În China, tranziflia la „o economie de piaflæ liberæ“ a dus la dislocarea a
sute de milioane de oameni de pe pæmînturile pe care le cultivau în regim
colectiv. Omologii lor din mediul urban se confruntæ cu pierderea locurilor
de muncæ sigure, din fabrici øi birouri, dar øi cu perspectiva de
a trebui sæ migreze dintr-un oraø în altul, în cæutarea unui salariu. „Gamela
chinezæ pentru orez“ va fi distrusæ, un scenariu similar conturîndu-se
øi în Uniunea Sovieticæ øi Europa de Est. Organizaflia pentru Cooperare
øi Dezvoltare Economicæ, OECD (Europa Occidentalæ – America
de Nord – Japonia), formatæ în era postbelicæ, pactele socialiste øi pactele
din Lumea a Treia sînt acum nule sau golite de conflinut, dupæ cum demonstreazæ
exemplele Statelor Unite, Chinei øi Nigeriei. Refuzæm sæ deplîngem
moartea lor: cine le-a anulat, dacæ nu fraflii øi surorile proletari
din întreaga lume, care au dorit øi cerut mai mult, tot mai mult, decît ceea
ce fusese stabilit? Deloc surprinzætor, bætrînul piton al Capitalului a reacflionat
instinctiv øi „original“, printr-un nou asalt øi muøcætura îngrædirilor.
Aceastæ ediflie a Midnight Notes evidenfliazæ unitatea de reacflie a capitalului
în cele mai diferite locuri øi prin cele mai diferite nume, precum øi
lupta polimorfæ prin care se încearcæ transcenderea acestei reacflii.
„Criza datoriilor“, „problema oamenilor færæ casæ“ øi „colapsul socialismului“
sînt adesea tratate ca fenomene diferite, atît de mass-media, cît
øi de revistele de stînga. Pentru noi, cei de la Midnight Notes, aceste
sintagme numesc aspecte ale unui singur proces unificat: noile îngrædiri,
ce apar pe întregul mapamond în ipostaze diferite, fiind surse ale diviziunii
øi totodatæ perfect interdependente.
Potrivit logicii acumulærii capitaliste din aceastæ perioadæ, pentru fiecare
fabricæ dintr-o zonæ comercialæ liberæ a Chinei, privatizatæ øi vîndutæ unei
bænci comerciale din New York, sau pentru fiecare hectar sechestrat
în Africa sau Asia în numele unui proiect de dezvoltare al Bæncii Mondiale,
ca parte a unui schimb de tipul „datorii contra cotæ-parte“, trebuie
sæ aparæ o îngrædire corespunzætoare în Statele Unite øi în Europa Occidentalæ.
Astfel, atunci cînd pæmînturile comunitare din Nigeria sînt expropriate
sau cînd în China este abolitæ politica de asigurare a muncitorilor
cu locuinfle gratuite, trebuie sæ existe în Statele Unite o expropriere similaræ,
sub forma desfiinflærii unei slujbe „bine plætite“ dintr-o fabricæ din
Youngstown ori a distrugerii unei comunitæfli din rîndurile clasei muncitoare
de undeva din Jay, statul Maine, ori a impunerii legii marfliale în
parcurile din New York. Fiecærei restrîngeri a „drepturilor colective“ din
Lumea a Treia ori a „drepturilor socialiste“ din Uniunea Sovieticæ sau
China îi corespunde în Statele Unite o scædere a „drepturilor sociale“,
aparent sacre. Într-adevær, în anii 1980, aceastæ scædere a fost atît de
intensæ, încît însæøi definiflia a ceea ce înseamnæ sæ fii om începe sæ fie
revizuitæ, atît de capital, cît øi de proletariat.
Aceastæ dublæ restrîngere a „dreptului la subzistenflæ“ în Lumea a Treia,
în flærile socialiste øi în Statele Unite nu este nici pe departe un accident.
Capitalul nu ar fi avut nicæieri vreo øansæ de reuøitæ dacæ n-ar fi operat
peste tot. Capitalul a putut reduce salariile reale din Statele Unite øi a
putut susfline ratele de øomaj foarte ridicate din Europa doar aruncînd
filipinezii de pe pæmînturile lor; acestea au devenit „zone libere pentru
afaceri“ în Manila, iar filipinezii muncitori cu „rahatul“ în Italia. Îngrædirile
socialiste øi cele din Lumea a Treia, atît de îndepærtate la prima vedere
de zone ca Boston sau New York, devin inevitabil îngrædiri ale Primei
Lumi, la fel de îndepærtate øi de exotice faflæ de Lagos sau Beijing.
verso: bunuri comune øi îngrædiri
Atacurile noilor îngrædiri sînt atît de radicale împotriva drepturilor omului,
impuse prin lupte proletare de-a lungul istoriei, datoritæ confruntærii
capitalului cu o crizæ pe viaflæ øi moarte, care a împiedicat orice pact socialdemocrat.
La sfîrøitul celui de-al Doilea Ræzboi Mondial, capitalul (atît
în accepfliile sale occidentale, cît øi în cele orientale) a oferit proletariatului
din întreaga lume o varietate de slogane: de la „negocieri colective“
øi „integrare rasialæ“ în Statele Unite, pînæ la „salariul social“ pentru familia
din URSS sau „emanciparea colonialæ“ din Asia sau Africa. A urmat
o luptæ extraordinaræ pentru determinarea conflinutului acestor slogane;
însæ, între 1965 øi 1975, inifliativele proletare au depæøit limitele posibilitæflilor
istorice ale capitalului. De la revoltele Watts [din Los Angeles în
1965] øi pînæ la „Primævara praghezæ“ [din 1968], sau de la „toamna fierbinte“
a Italiei [din 1969–1970] øi pînæ la ultimele elicoptere americane
ce au fugit dupæ pierderea Saigonului [1975], perspectivele profitului
s-au îngustat la nivel internaflional, iar capitalul se confrunta cu propria-i
eutanasie. Prin urmare, toate pactele au fost anulate, iar capitalul øi-a
început ofensiva pretutindeni.
La sfîrøitul anilor 1980, capitalul pare sæ fi cîøtigat
cel mai mult din anularea diferitelor contracte
sociale. De pildæ, stînga din Statele Unite se raporteazæ
acum la „negocierea colectivæ“ øi la „integrarea
rasialæ“ ca la utopii, în timp ce muncitorii
sovietici privesc neliniøtifli cum „salariul social“ dispare
în istorie. Într-adevær, „emanciparea colonialæ“
este o sintagmæ care, dacæ este adusæ în
discuflie de cineva cu suficient de mult prost gust,
nu poate stîrni decît ironii. Cum au fost aceste „drepturi inalienabile“ alienate
atît de rapid? Prin intervenflia noilor îngrædiri, care încearcæ sæ elimine
orice relaflie „tradiflionalæ“, „organicæ“ sau instituflionalizatæ dintre
proletarii înøiøi øi puterile lumii sau cele din trecutul lor.
Aceste noi îngrædiri denotæ, aøadar, reorganizarea la scaræ largæ a procesului
de acumulare declanøat la mijlocul anilor 1970. Principalul obiectiv
al acestui proces a fost dezrædæcinarea muncitorilor de cîmpurile pe
care a fost construitæ forfla lor organizatoricæ. Asemenea sclavilor africani
stræmutafli în Americi, ei sînt forflafli sæ munceascæ øi sæ lupte într-un mediu
ciudat, în care nu mai dispun de formele de rezistenflæ de acasæ.
Astfel, precum în zorii capitalismului, fizionomia lumii proletare redevine
cea a særacului, a vagabondului, a infractorului, a cerøetorului, a micului
traficant, a refugiatului exploatat în ateliere de muncæ intensivæ, a mercenarului,
a revoltatului.
Pentagonul îngrædirilor
Cum au fost elaborate noile îngrædiri? În primul rînd, øi cel mai important,
noile îngrædiri opereazæ la fel ca vechile îngrædiri: punînd capæt controlului
colectiv asupra mijloacelor de subzistenflæ. Mai existæ foarte pufline
grupuri care îøi pot acoperi propriile necesitæfli lucrînd direct propriul
pæmînt, folosindu-øi în acest sens propria forflæ de muncæ. Pînæ øi ultimii
„aborigeni“, din Indonezia pînæ în Amazon, sînt îngrædifli cu violenflæ în
rezervaflii guvernamentale. Øi mai ræspînditæ este situaflia în care se aflæ
aøa-numitul „flæran“ din Lumea a Treia de azi, care supraviefluieøte graflie
a ceea ce primeøte de la vreo soræ sau vreun frate care a emigrat la New
York; sau cultivînd, în cele mai periculoase condiflii, mac sau frunze de
157