artć + societate / arts + society #38, 2011 20 lei / 11 €, 14 USD - idea

Ecosofia, „noua paradigmæ etico-esteticæ“ a politicului
Bogdan Ghiu
În premieræ pentru spafliul românesc, Arhiva numærului de faflæ propune un început de recuperare a unuia dintre
cei mai celebri, cei mai radicali, dar øi cei mai creativi øi, în acelaøi timp, mai greu de urmærit gînditori europeni
ai postmodernitæflii, adicæ ai „Capitalismului Mondial Integrat“ (CMI), cum el însuøi numeøte stadiul actual: Félix
Guattari (1930–1992), cunoscut mai ales pentru epocalele sale colaboræri cu Gilles Deleuze (care însæ, în egalæ
mæsuræ, i-au „luat fafla“), autor al opusculului Cele trei ecologii, penultima sa carte, apærutæ în 1989, pe care mulfli
exegefli o consideræ o introducere idealæ în opera sa. 1
Ecologia, dusæ însæ pînæ la ultimele ei consecinfle, apropriatæ deci ca un proiect transvaluant (în sens nietzschean),
a reprezentat ultima mare cauzæ îmbræfliøatæ de Guattari, care a væzut în ea ocazia unei relansæri, dar øi a unei
reformæri øi unificæri, prin adaptare „transversalæ“ la cîmpul global de imanenflæ al „CMI“, a stîngii occidentale øi
a înseøi ideii de revoluflie.
Dezamægit de stînga francezæ mitterrandianæ ajunsæ la putere în 1981, frenetic colaborator, scurtæ vreme, al
lui Jack Lang, Guattari se „refugiazæ“ în miøcarea (divizatæ øi prematur politicianizatæ) a „Verzilor“, la care aderæ
în 1985, anul afacerii Rainbow Warrior (vasul miøcærii Greenpeace scufundat în portul Auckland). Ca de obicei,
prin aceastæ aderare Guattari înflelege sæ-øi aproprieze øi sæ „deteritorializeze“ miøcarea, radicalizînd-o prin
precipitarea ei spre materializarea imediatæ øi maximalæ a proiectului care o adusese pe lume. Prin miøcarea
ecologicæ, Guattari a întrevæzut posibilitatea realizærii unei ecosofii, adicæ a unei revoluflii adaptate, a unei transformæri
profunde a societæflii printr-o criticæ øi reformare a stîngii înseøi, de a cærei politicæ la putere a fost foarte
repede dezamægit. Multe dintre temele øi motivele conceptuale din Cele trei ecologii apar, astfel, formulate încæ
din 1986, de pildæ într-un manifest scris împreunæ cu Daniel Cohn-Bendit øi intitulat „Pavane pour un PSV défunt
et des Verts morts-nés“ [Pavanæ pentru un PSU ræposat øi niøte Verzi næscufli morfli]: „culturæ a disensului“, „resingularizare
a indivizilor øi a grupurilor“, prin care Guattari propunea reunirea într-o miøcare de tip „Curcubeu“ a
tuturor „forflelor de transformare a societæflii în deplinul curcubeu al diversitæflii lor“: hiperpolitizare øi de-„politicianizare“
a stîngii øi a Verzilor, care însæ îl vor sili sæ demisioneze în 1991, dat fiind cæ activa în acelaøi timp în douæ
facfliuni (!) sectar, vai, vræjmaøe.
Cu o lunæ înainte de moarte, în iulie 1992, aøa cum s-a putut gæsi ulterior pe masa sa de lucru, Guattari muncea
la un text intitulat „Vers une nouvelle démocratie écologique“ [Spre o nouæ democraflie ecologicæ], pînæ la sfîrøit
credinfla lui fiind cæ ecologia, realizatæ transversal (adicæ nu global, totalizant) ca ecosofie, ca un alt mod, metaøi
self-, de a face politicæ, în deplina amploare øi radicalitate creatoare a proiectului ei, este singura care poate
formula adecvat problemele epocii øi care poate face faflæ capitalismului global, ea fiind însæ, din pæcate – atunci
ca øi acum –, un proiect avortat, o nouæ promisiune trædatæ a unei stîngi aliniate la partidele de tip clasic.
Apariflia sub formæ de carte a Celor trei ecologii i se datoreazæ lui Paul Virilio, prieten cu Guattari, care, la cererea
lui, i-a propus-o spre publicare, dar ca anexæ la o carte extrem de tehnicæ, cea mai „neprietenoasæ“, pînæ
azi, publicaflie a lui Guattari, Cartographies schizoanalytiques [Cartografii schizanalitice] (Galilée, 1989), în fapt
seminarul sæu. Virilio însæ a decis, înflelept, sæ publice separat Cele trei ecologii, simflind în acest opuscul, aøa cum
avea sæ mærturiseascæ, „aceeaøi prospeflime“ cum avusese, în 1976, textul intitulat Rhizome [Rizom], care avea
apoi sæ constituie capitolul de deschidere al „summei“ Mille plateaux (1979), scrisæ împreunæ cu Deleuze. Apærutæ,
la fel ca øi Cartografiile øi ca ultima carte a lui Guattari, Chaosmose (1992), în colecflia „L’espace critique“, coordonatæ
de Virilio, Cele trei ecologii a fost un succes editorial. 2
În capitalismul globalizat, „dintr-o bucatæ“, care transformæ lumea într-un imens „plan de imanenflæ“ (linie de
gîndire care va fi continuatæ de Antonio Negri în carflile sale scrise în colaborare cu Michael Hardt), analiza øi
acfliunea pot øi trebuie sæ devinæ nu globale, nu totalizatoare, ci „transversale“. Sîntem produsele capitalismului
integral, deci e nevoie sæ ne „reformæm“, sæ ne „revoluflionæm“ pe noi înøine ca parte a „sistemului“ prin
ceea ce am putea numi analiz-acfliune tipicæ practicii filosofico-politice a lui Guattari, aplicîndu-ne, altfel spus,
BOGDAN GHIU este scriitor øi traducætor („French Theory“). Cele mai recente apariflii: Telepitecapitalism. Evul Media 2005–2009 (Idea Design
& Print, 2009), Contracriza (Cartea Româneascæ, 2011), Dadasein (lotopragmatism) (Tracus Arte, 2011).
arhiva
1. Premiera acestei traduceri din Guattari
nu este „absolut absolutæ“, ea fiind devansatæ
de o traducere efectuatæ, în
1999, de Ovidiu fiichindeleanu în revista
Philosophy & Stuff, a textului „La question
de la question“.
2. La întocmirea acestei scurte „fiøe biografice“
a Celor trei ecologii m-am folosit
de datele cuprinse în subcapitolul „La révolution
écologique“ [Revoluflia ecologicæ]
din masiva Gilles Deleuze et Félix
Guattari. Biographie croisée [Gilles Deleuze
øi Félix Guattari. Biografie încruciøatæ]
de François Dosse, Paris, La
Découverte, 2007, pp. 454–461.
5