artć + societate / arts + society #38, 2011 20 lei / 11 €, 14 USD - idea

e translatatæ în chiar spafliul expozifliei, unde stelele raportate în calendar la figuri tutelare
feminine sînt reproduse pe perete, apærînd între lucræri. Cosmogonia aceasta
spaflializatæ favorizeazæ o lecturæ hotærît feministæ a istoriei, comemorînd marøul
acesta al femeilor, care, fizic, au atacat primele figura puterii monarhice, departe de
narafliunea dominantæ øi masculinæ a Revolufliei Franceze. Lucrarea denunflæ totodatæ
viziunea falocraticæ a istoriei umanitæflii vehiculate de calendarul lui Comte. Voindu-se
universalist, în el nu apar cu toate astea, printre sutele de figuri tutelare alese,
decît treisprezece personaje feminine. Cadrul expozifliei este fixat; Sociéte Réaliste
vrea astfel sæ propunæ narafliuni alternative faflæ de ordinea dominantæ, prin intermediul
sistemelor critice care le exploreazæ semnele øi resurgenflele.
Titlul expozifliei este o intrare explicitæ în subiect. Empire, State, Building sau clædirea
newyorkezæ de miticæ reputaflie ce multæ vreme a fost cea mai înaltæ din lume. Simplul
gest de a introduce o virgulæ între fiecare dintre termeni dezvæluie proiectul ideologic
din spatele construcfliei: arhitectura ca simbol al puterii statului øi a sistemului
dominant al capitalismului. În miezul dispozitivului expoziflional se aflæ zgîrie-norul sau
mæcar arhitectura modernistæ americanæ celebratæ în The Fountainhead [Sorgintea]
(2010), prim lungmetraj al Société Réaliste. Cooperativa i-a amputat filmului, realizat
iniflial de King Vidor în 1949, dimensiunea narativæ. Sunetele øi personajele au
fost øterse digital de pe peliculæ pentru a nu fi pæstrat decît fundalul. Scenariul iniflial
era adaptat dupæ o lucrare de Ayn Rand, bard al unei gîndiri liberale radicale øi precursoare
a capitalismului contemporan. El este despre figura unui arhitect idealist øi individualist
din anii ’20, incarnare a gîndirii autoarei. Decorurile vidate defileazæ pe ecran
øi oferæ o demonstraflie a impactului arhitecturii, impozantæ øi spectaculoasæ, în slujba
unui discurs ideologic care eroizeazæ aici capitalismul. Mai multe lucræri din expoziflie
convoacæ alte momente ce øi ele cristalizeazæ expresia puterii sau a unei gîndiri.
De pildæ, Palatul Sovietelor, clædire care n-a fost ridicatæ vreodatæ øi care trebuia sæ
fie pandantul comunist al zgîrie-norului newyorkez, sau, tot aøa, Turnul Eiffel, arhetip
al arhitecturii demonstrative. Construit cu ocazia Expozifliei Universale din 1889 øi comemorînd
centenarul Revolufliei Franceze, el trebuia iniflial sæ aibæ, simbolic, 1789 de
trepte. În centrul spafliului expozifliei, patru trepte în spiralæ înalflæ aceastæ scaræ, propunînd
spre comemorare o datæ alternativæ: 21 ianuarie 1793, ziua executærii lui Ludovic
al XVI-lea øi a præbuøirii narafliunii mitice a dimensiunii divine a puterii monarhice.
Sæ revenim asupra titlului. Trei virgule, anodine în aparenflæ, exemplificæ efectul punctuafliei,
în stare sæ ordoneze sau sæ dezordoneze un discurs. Société Réaliste dezvoltæ
o întreagæ reflecflie concretæ în jurul semnului tipografic, vocabularul acesta
comun pe care ei îl trateazæ ca pe un material plastic pentru a-i dezvælui originile
øi a-i reînnoi semnificantul. Futura Fraktur, Limes New Roman sau Appendix sînt
cîteva dintre seturile de caractere tipografice imaginate de cooperativæ. Alfabetul
Futura Fraktur (2010) joacæ pe conotafliile pe care le degajæ anumite stiluri tipografice.
Fraktur, cu subflirimile lui gotice, trimite în imaginaflia colectivæ la nazism. Considerat
ca autentic germanic øi aflat în uz începînd din secolul 16 în cea mai mare parte
a flærilor germanofone, caracterul a fost de fapt utilizat în al Treilea Reich pînæ în 1941,
înainte de a fi oficial dezavuat, suspectat cæ ar avea o origine evreiascæ. Futura a fost
øi el interzis de acelaøi regim, de data asta datoritæ esteticii sale moderniste împrumutate
de la Bauhaus. Futura Fraktur este un stil tipografic compozit, næscut din contopirea
acestor douæ alfabete, stînd dovadæ pentru încærcætura ideologicæ pe care o
poartæ semnul. Departe de a fi o simplæ convenflie, cel din urmæ vehiculeazæ
gîndiri, úzuri øi poveøti colective. Limes New Roman (2008), alcætuit din 46 de caractere,
e detaliat literæ de literæ pe unul dintre pereflii expozifliei. Fiecare semn, ce trimite
la o literæ a alfabetului latin, reprezintæ desenul unui zid de separaflie geopoliticæ
recentæ, la scara unui oraø pentru minuscule øi, pentru majuscule, la aceea a unei
flæri. Aceastæ criptografie greu de descifrat e o modalitate de a încærca fiecare ca-
92
that of October 5 to 6, 1789, when the women from Paris rush at the
king and the queen from Versailles, and imprison them at
Tuilleries, in the very place where Jeu de Paume rises today.
The sky of this distinguished night superposes over the calendar system
of Auguste Comte, where each day corresponds to a figure from
human history and, in the cooperative’s project, to a portion of the
sky. A day sometimes corresponds to a star painted in a shade of
grey. The map’s organization into a hierarchy in shades of black
and grey is translated into the very space of the exhibition, where
the stars retrospecting in the calendar to feminine tutelar figures
are reproduced on the wall, emerging between the works. This spatialized
cosmogony favours a resolutely feminist lecture of history,
celebrating this women’s march, who, physically, attacked first the
figure of monarchal power, wide of the dominant and masculine narrative
of the French Revolution. The work denounces at the same
time the phallocratic vision upon the history of humanity circulated
by Comte’s calendar. Thought out to be universalist, there are actually
only thirteen feminine characters featured in it, among the hundreds
of chosen tutelar figures. The frame of the exhibition is fixed;
Société Réaliste thus wants to propose alternative narratives towards
the dominant order, by means of the critical systems exploring their
signs and resurgences.
The title of the exhibition is an explicit entrance into the subject.
Empire, State, Building or the mythical New York building which for
a long time has been the tallest in the world. The simple gesture of
introducing a comma between each of the terms reveals the ideological
project behind the construction: architecture as symbol of the
power held by the state and the dominant system of capitalism.
At the core of the exhibition device is the skyscraper or at least the
American modernist architecture celebrated in The Fountainhead
(2010), the first feature film of Société Réaliste. The cooperative has
slashed the narrative dimension of the movie, directed initially by
King Vidor in 1949. The sounds and the characters have been digitally
removed from the pellicle so as to set apart only the background.
The initial scenario was adapted after a work written by Ayn Rand,
bard of a radical liberal thinking and precursor of the contemporary
capitalism. It deals with the figure of an idealist and individualistic
architect from the ’20s, embodiment of the author’s thinking.
The vacuous settings parade on the screen and offer a demonstration
of the impact of architecture, towering and spectacular, attending
to an ideological discourse that heroizes here the capitalism.
Several works from the exhibition forgather other moments that
equally crystallize the expression of power or of a thinking.
For instance, The Palace of the Soviets, a building which was never
raised and which was meant to be the communist match of the New
York skyscraper, or, the same, The Eiffel Tower, archetype of the
ostensive architecture. Built during the Universal Exhibition from
1889 and celebrating the centenary of the French Revolution, it was
initially designed to have, symbolically, 1,789 stairs. Central to the
exhibition space, four winding staircases raise this stair, proposing
for celebration an alternative date: January 21, 1793, a day celebrating
Louis XVI’s execution and the collapse of the mythical narrative
about the divine dimension of the monarchical power.
Returning to the title, three apparently insignificant commas illustrate
the effect of punctuation, able to set in order or to unorder
a discourse. Société Réaliste develops an entire concrete reflection
around the typographic sign, this common vocabulary that they treat
as if it were a plastic material in order to unfold its origins and to
renew its signifier. Futura Fraktur, Limes New Roman or Appendix
are some of the typographic font sets imagined by the cooperative.
The Futura Fraktur alphabet (2010) plays on the connotations generated
by some typographic styles. Fraktur, with its Gothic thinnesses,
refers in the collective imagination to Nazism. Considered to be
authentically Germanic and in use starting with the 16th century in
the majority of the German-speaking countries, this type has actually
been used in The Third Reich till 1941, before being officially banned,