artć + societate / arts + society #38, 2011 20 lei / 11 €, 14 USD - idea

7. Pentru mai multe despre acest subiect, vezi importantul articol „Who Pays for the Kyoto
Protocol?“, de Ana Isla, în care autorul descrie modul în care ideea de conservare a biodiversitæflii
a oferit Bæncii Mondiale øi altor agenflii internaflionale pretextul pentru a îngrædi
pædurile tropicale, pe motivul cæ reprezintæ „chiuvete de carbon“ øi „generatoare de oxigen“,
in Salleh (2009).
8. Convenflia Nafliunilor Unite asupra Legii maritime (Law of the Sea), adoptatæ în noiembrie
1994, stabileøte o limitæ de 200 de mile de la mal, definind o zonæ economicæ exclusivæ
în care nafliunile pot exploata, administra øi proteja resursele conflinute, de la pescærii la gaze
naturale. De asemenea, convenflia reglementeazæ mineritul oceanic øi folosirea veniturilor
obflinute. Despre dezvoltarea conceptului de „moøtenire comunæ a umanitæflii“ în Nafliunile
Unite, vezi Susan J. Buck, The Global Commons: An Introduction (1998).
9. Conform Wikipedia, munca lui Ostrom se concentreazæ pe resursele comune øi „subliniazæ
modul în care oamenii interacflioneazæ cu ecosistemele pentru a menfline producflia de
resurse regenerabile pe termen lung“. Wikipedia, 9 ian. 2010.
10. Mai multe pe acest subiect vezi in Calestous Juma øi J. B. Ojwang (ed.), In Land We Trust,
London, Zed Books, 1996, un tratat timpuriu despre eficienfla relaflilor de proprietate comunalæ
în contextul întreprinderilor øi dezvoltærii capitaliste.
11. David Bollier, Silent Theft: The Private Plunder of Our Common Wealth, New York–London,
Routledge, 2002, pp. 36–39.
12. Vezi Margarita Fernandez, „Cultivating Community, Food and Empowerment,“ manuscris
nepublicat, 2003, pp. 23–6. O lucrare timpurie, importantæ, despre grædinile urbane e Bill
Weinberg øi Peter Lamborn Wilson (eds.), Avant Gardening: Ecological Struggle in the City
& the World, Brooklyn, New York, Autonomedia, 1999.
13. Bunurile comune pescæreøti din Maine sînt ameninflate în prezent de o nouæ politicæ de
privatizare legitimatæ în numele conserværii, intitulatæ ironic „împærflirea capturii“. E vorba
de un sistem pus deja în aplicare în Canada øi Alaska, prin care guvernele locale stabliesc
limite asupra cantitæflii de peøti care pot fi prinøi, alocînd cote individuale pe baza cantitæflii
pescuitului produs de bærci în trecut. Sistemul s-a dovedit a fi dezastruos pentru pescarii
independenfli, care opereazæ la scaræ micæ øi care sînt forflafli curînd sæ îøi vîndæ captura celor
care oferæ mai mult. Protestele împotriva implementærii acestui sistem sînt în ascensiune
în comunitæflile din Maine. Vezi „Cash Shares or Share-Croppers?“, Fishermen’s Voice, vol.
14, nr. 12, dec. 2009.
14. S-a calculat, de exemplu, cæ pentru producerea unui singur calculator personal e nevoie
de 33.000 de litri de apæ øi 15-19 tone de materiale. (Vezi See Saral Sarkar, Eco-Socialism
or Eco-Capitalism? A Critical Analysis of Humanity’s Fundamental Choices, London, Zed Books,
1999, p. 126.) Vezi øi Elizabeth Dias, „First Blood Diamonds, Now Blood Computers?“,
Time, 24 iul. 2009. Dias citeazæ Global Witness – o organizaflie ce militeazæ pentru reducerea
conflictelor legate de resurse –, care susfline cæ negoflul cu resurse minerale ce stæ la
baza industriei electronice alimenteazæ ræzboiul civil din Republica Democratæ Congo.
http://www.time./com/time/world/article/0,8599,1912594,00.html.
15. Donald B. Freeman, „Survival Strategy or Business Training Ground? The Significance of
Urban Agriculture For the Advancement of Women in African Cities,“ African Studies Review,
vol. 36, nr. 3, dec. 1993, pp. 1–22. Federici 2008a.
16. Shiva 1989, 1991, pp. 102–117, 274.
17. Podlashuc 2009.
18. Cf. Ousseina Alidou, director al Centrului de Studii Africane la Universitatea Rutgers,
New Jersey.
19. Fisher 1993, Andreas 1985.
20. Mies 1999, 141 sq.
21. Hayden 1981 øi 1986.
22. Caffentzis 2006.
23. Anderson 1998, DePastino 2003, Caffentzis 2006.
24. Boxcar Bertha (1972) este adaptarea cinematograficæ a lui Martin Scorsese dupæ romanul
lui Ben Reitman, Sister of the Road, „autobiografia ficflionalizatæ a radicalei øi efemerei
Bertha Thompson“.
25. Levittown, comunitate rezidenflialæ planificatæ de William Levitt între 1947 øi 1951 în Long
Island, New York, consideratæ a fi prima suburbie pentru case produse în masæ, øi un model
pentru noul stil de viaflæ al clasei mijlocii postbelice øi pentru dezvoltærile suburbane contemporane
din Statele Unite (N. tr.).
26. Hayden 1986.
27. Hayden 1981.
28. Hayden 1986, p. 230.
178
Viitorul „bunurilor comune“:
„Planul B“ al neoliberalismului sau
(dez)acumularea primitivæ a capitalului?*
George Caffentzis
În povestea spusæ de Putere, evenimentul care are valoare este acela
care poate fi reprodus într-o diagramæ ce confline indici semnificativi
de profit. Orice altceva e pe de-a-ntregul dispensabil, mai ales dacæ
acel altceva diminueazæ profitul. (Don Durito, Neoliberalism: History
As a Tale... Badly Told [Neoliberalismul: Istoria... ca poveste spusæ
prost], reluat de Subcomandante Marcos, 2005).
Conceptul de „bunuri comune“ a suferit o transformare remarcabilæ în
ultimii cincizeci de ani, de la un cuvînt ce se referea, oarecum arhaic,
la o pæøune din mijlocul aøezærilor din New England, la unul utilizat în
fel øi chip de dezvoltatorii imobiliari, programatorii de „software liber“,
activiøtii ecologiøti øi flærænimea revoluflionaræ, pentru a descrie scopuri
øi realitæfli foarte diferite, ba chiar contradictorii.
Cred cæ aceastæ resuscitare a reflecfliei asupra „bunurilor comune“ se datoreazæ
intersecfliei a douæ curente ce vin din perspective opuse.
Din perspectiva capitalistæ, revitalizarea bunurilor comune apare în anii
1980 øi 1990, odatæ cu elaborarea unui set de concepte înrudite cum
ar fi „capital social“, „societate civilæ“, „viaflæ asociativæ“, care s-au alæturat
genului de concepte atotcuprinzætoare mai vechi, chiar mai vagi, precum
„comunitatea“, „cultura“, øi „civilizaflia“. Un bun indiciu al acestei
schimbæri conceptuale în terminologia øtiinflelor sociale e dat de înlocuirea
sintagmei generoase øi neclare „comunitate de afaceri“ cu mai clar definita
„clasæ capitalistæ.
Scopul principal al acestei schimbæri a fost salvarea capitalismului de propriile
sale tendinflele totalitare autodistructive, declanøate de neoliberalism.
Cine s-ar angaja, de exemplu, sæ apere „pînæ la moarte“ societatea
capitalistæ, dacæ fiecare s-ar comporta ca un agent neoliberal ideal, care
urmæreøte maximizarea propriului folos privat? În definitiv, asemenea fiinfle,
la nevoie, nu øi-ar pune în mod raflional la bætaie propriile viefli ca sæ „salveze
sistemul“. Din aceastæ perspectivæ, noul concept de bunuri comune
a fæcut posibilæ atît critica pilonilor teoretici ai gîndirii neoliberale („tragedia
bunurilor comune“ a lui Hardin øi aøa-zisa „teoremæ a lui Coase“ 1 ),
cît øi propunerea altor modele de participare pe piaflæ, în afara individualismului
øi a corporatismului.
Din perspectiva anticapitalistæ, bunurile comune au reapærut, de asemenea,
în anii 1980 øi 1990, pentru a face faflæ crizei socialismului, comu-
* Traducere dupæ George Caffentzis, „The Future of «The Commons»: Neoliberalism’s
«Plan B» or The Original Disaccumulation of Capital?“, 2006, conferinflæ nepublicatæ. Îi
adresæm mulflumiri lui George Caffentzis pentru oferirea drepturilor de autor. (N. red.)
GEORGE CAFFENTZIS este profesor de filosofie la Universitatea Southern Maine, important
teoretician în tradiflia autonomismului marxist, fondator al colectivului Midnight Notes. Autor
øi editor, între multe cærfli, al volumelor Auroras of the Zapatistas: Local and Global Struggles in
the Fourth World War (2001), A Thousand Flowers: Social Struggles Against Structural Adjustment
in African Universities (2000), Midnight Oil: Work, Energy, War 1973–1992 (1992), Clipped Coins,
Abused Words and Civil Government: John Locke’s Philosophy of Money (1989).