artć + societate / arts + society #38, 2011 20 lei / 11 €, 14 USD - idea

– Pæi, descoperind cærflile Virginiei Woolf, am luat-o logic pe urmele lui T. S. Eliot
øi James Joyce, Lawrence, Jane Austen øi aøa mai departe, mæ feresc încæ de
Shakespeare pentru cæ prea mi l-au recomandat tofli moderniøtii în cærflile lor, este
mult prea promovat, apoi îmi mai plac Fitzgerald øi cîfliva scriitori japonezi contemporani,
al cæror nume mi se pare imposibil de memorat.
– Ce legæturæ este între tot ceea ce mi-ai spus pînæ acum despre V. Woolf øi scriitorii
tæi preferafli øi textele de pe cuburile colorate din Monthly Evaluations? Pentru cæ observ
o asemænare între spiritul autocritic, de analizæ al Virginiei Woolf øi ceea ce faci
tu atunci cînd selectezi în fiecare zi anumite culori, cifre øi cuvinte pentru a descrie
cantitatea de timp a unei zile.
– Da, mæ intereseazæ cît de mult pofli prinde în pioneze, cît de mult pofli capta din
ceea ce se întîmplæ în fiecare zi. În englezæ existæ „to cast“, verb care explicæ, din
cauza nuanflelor pe care le are, mult mai bine ceea ce vreau eu sæ fac. Iar timpul
mi se pare destul de alunecos în viafla de zi cu zi. Am vrut sæ fac niøte obiecte, mai
precis niøte cuburi care sæ reprezinte timpul øi lucrurile care se pot întîmpla într-o
zi. Dacæ stabilesc niøte reguli simple, o scalæ de valori øi un tabel cromatic øi spun
cæ ceea ce se întîmplæ într-o zi poate fi descris prin intermediul acestor elemente,
culori, cifre øi cuvinte, atunci înseamnæ cæ deja pot observa mult mai uøor ceea ce
se întîmplæ cu fenomenul pe care vreau sæ îl studiez. Desenarea hærflii cromatice,
a scalei de valori de la –10 la 0 øi +10, a fost lucrul cel mai
dificil la început, iar în timp am început sæ lucrez la retuøarea
øi ajustarea lor la realitatea de zi cu zi.
– La realitatea ta subiectivæ, sau grila ta de evaluare se poate
aplica oricui?
– În mare, existæ un model general, dar bineînfleles fiecare
om are sistemul lui psihic & intelectual, are grila lui proprie
de evaluare. Dacæ ar fi sæ facem experimentul cu cuburile
pe o altæ persoanæ, sæ-i transformæm zilele unei luni în cuburi,
am fi obligafli sæ-i definim mai întîi grila de evaluare.
– Cît de mult din cuburile tale, din Monthly Evaluations e autobiografie
øi cît øtiinflæ?
– Cît de mult e artæ?
– Arta mi se pare un domeniu destul de generos, sub umbrela
ei se pot aciua tot felul de ciudæflenii, de hibrizi genetici, de lucruri „defecte“ care nu
pot funcfliona încæ în afara sistemului artistic. Presupun cæ øi experimentul tæu intræ
sub aceastæ umbrelæ.
– Partea autobiograficæ din proiect este cea care îmi displace cel mai mult. Mærturisesc
cæ uræsc din principiu genul æsta de lucræri. Dar, ca în orice experiment, trebuie
sæ te abflii de la mæsluirea cifrelor dacæ vrei ca rezultatul sæ fie veridic. Aøa cæ am stabilit
ca textele din cuburi sæ fie adeværate. Evident, faptul cæ ele sînt scurte mæ obligæ
sæ fiu mai atentæ la cuvintele pe care le aleg, de aceea poate îfli dau impresia de ficfliune.
Pînæ la urmæ, ni se întîmplæ tuturor cam aceleaøi lucruri, important e cum le spui.
– Øi care e output-ul final? Care este produsul finit?
– Cuburile. Încercarea de a face sculpturæ din propria ta zi, din propriul tæu timp.
De a mæsura timpul sau alte lucruri alunecoase ca viafla însæøi, emofliile sau sentimentele,
øi de a le transforma în alte mærimi: secundele în grame, orele în kilograme,
pulsul øi ticæitul în cuvinte sau depresiile øi exuberanfla în culori.
– Ai încercat vreodatæ sæ dai culori øi viselor?
– Nu.
– De ce?
– Pentru cæ visele fac parte din altæ realitate, mai puflin conøtientæ. Încerc sæ nu
amestec borcanele, plus cæ dacæ aø analiza visele aø avea în ecuaflie prea multe
130
– What is the link between everything you’ve told me so far about
V. Woolf and your favourite writers and the texts on the coloured
cubes in Monthly Evaluations? It seems to me there is a resemblance
between the auto critical, analytical spirit of V. Woolf and what you
do when you select every day certain colours, numbers and words
in order to describe the quantity of time in a day.
– Yes, I’m interested in how much you can pin down, in how much
you can capture from what is happening every day. In English you
have “to cast”, a verb with many nuances that explain better what
I want to do. Time seems to me quite slippery in every day life.
I wanted to create objects, in fact some cubes to represent time and
things that can happen during one day. If I establish some simple
rules, a scale and a chromatic table and I decide that everything
that happens in a day can be described through these elements –
colours, numbers and words, that means I’m able to better observe
the phenomenon I want to study. It was difficult at the beginning to
draw the chromatic map, to set up the scale from –10 to 0 and +10,
but in time I started to readjust them to the everyday reality.
– You mean to your subjective reality, or this evaluation grid can be
applied to anyone?
– There is a general pattern, but of course every person has his or
her own psychic and intellectual system, his or her own evaluation
grid. If we made the cube experiment on another person, transforming
his or her months in cubes, we would first have to define his/her
evaluation grid.
– How much of the Monthly Evaluations
cubes is autobiography and how much is
science?
– How much is art?
– Art seems to me a quite generous
term, under its umbrella a lot of oddities
can seek shelter. A lot of genetic hybrids,
“weird” things that cannot function outside
the artistic system. I suppose your
experiment too is harboured under this
umbrella.
– What I dislike most in this project is the
autobiographical part. I confess I hate this
kind of art work. But in any experiment
you have to refrain yourself from falsifying
the numbers, if you want the output to be
true. So I decided that the texts on the cubes must be true. Since they
are so short, I’m forced to pay more attention to the words I choose,
that’s why they look like fiction. Eventually, the same things happen to
almost all of us, the most important thing is how you express them.
– And what is the final output? The finished product?
– The cubes. The attempt to create sculpture out of your day, your
own time. To measure time and other slippery things such as life
itself, emotions or feelings, turning them into other measures:
seconds in grams, hours in kilograms, pulse and ticking in words,
depressions and exuberance in colours.
– Have you ever tried to colour your dreams?
– No.
– Why?
– Because dreams are part of another reality, less conscious. I try not
to mix things up. Moreover, if I analyse dreams I would have too
many unknown elements in this equation and the whole process
would appear more like a psychological trick.
– Have you ever looked back to a day and perceived it differently
from the way you perceived it initially? Have you marked it as negative
in the beginning and then realized it was a positive one?
– In theory it is possible that our perception changes in time, but
practically days remain in my memory the way I perceived them
initially.
– Do you also deal with memory archiving in your project? Have you
thought of archiving your perceptions on one day, any day? That is,