artć + societate / arts + society #38, 2011 20 lei / 11 €, 14 USD - idea

Regionalismul critic ieøean:
arta în ariergardæ
Cætælin Gheorghe
Cum poate fi sedusæ o indiferenflæ øi cum poate fi cultivat un interes pentru producflii
artistice øi practici culturale aflate la distanflæ, mai curînd din punctul de vedere al unei
economii internaflionale a managementului cultural decît din punctul de vedere al
unei antropologii geografice? Cum se poate clarifica evaluarea unui context artistic
în pofida dificultæflii clarificærii diferenflei utilizærilor terminologice specifice unei distanfle?
Cum se poate rezista unei retorici interogative care sugereazæ calibrarea politicæ
a politeflii pentru o cît mai exactæ denunflare a hegemoniei?
Tactic, utilizarea tehnicii argumentative ar putea facilita înflelegerea imprudenflei juridice,
a autorului în fafla lectorilor, de a apela la retorica strategiei publicitare de prezentare
a douæ produse într-unul singur, în cazul de faflæ a inferærii indistincfliei unei judecæfli
de fapt øi a unei judecæfli de valoare dintr-o singuræ judecatæ contextualæ. Astfel, conform
argumentului similaritæflii, se poate vorbi despre posibile asemænæri între contexte
periferice, care în fapt pot fi izolate politic øi deprivilegiate economic, iar evaluativ
pot fi nealiniate simbolic øi inadecvate culturii hegemonice. Pe de altæ parte, potrivit
argumentului diferenflierii, se poate aduce în discuflie activarea unei posibile voinfle
a decontextualizærii, care în fapt reacflioneazæ la cerinflele eligibilitæflii reprezentærii
culturale, iar apreciativ creeazæ criterii atipice de receptare semioticæ. Paradoxal, cele
douæ argumente se compun într-o singuræ distincflie, a separærii factuale øi valorice
în contexte specifice.
Atît în practica juridicæ, cît øi în cea jurnalisticæ a criticii de artæ se poate apela la construirea
unui model referenflial pentru a facilita înflelegerea argumentærii øi a capta
benevolenfla. Deøi unul dintre cele mai eficiente modele, abordat în teoria socialæ
a artei, ar fi cel al indicærii defavorizærii politice a „comunitæflilor invizibile“, izolate la
periferia economicæ øi culturalæ a unui context internaflional multiperspectival, ar fi
de preferat utilizarea unei metafore vehiculate mai curînd în studiile estetice ale artelor
vizuale, respectiv modelul „lumii artei“. Acest model îøi are sensul sæu, analitic, în
performarea deciziilor sociale ale unor comunitæfli instituflionalizate, desemnînd atmosfera
teoriei artei øi cunoaøterea istoriei artei. Lumea artei poate fi înfleleasæ însæ
øi politic, ca un mediu al conceperii øi træirii discursurilor într-un context delimitat
de diferenflele condifliilor de viaflæ. Este poate modelul care, în înflelesul sæu plural,
presupunînd o multitudine de „lumi ale artei“, øi în sensul sæu poetic, permiflînd congenialitatea
noastræ cu caracterul sæu dezinteresat comercial øi dramatic, se diferenfliazæ
oarecum mai convingætor de ceea ce e caracteristic conøtiinflei înclinate sæ abordeze
viafla artisticæ din perspectiva „pieflei de artæ“ sau a „scenei de artæ“. Nici interesele
financiare øi nici vînarea celebritæflii, nici mecanismele economice øi nici motivafliile
histrionice nu au sedus øi nu au falsificat conøtiinfle. Mizele ideologice sînt dure, iar în
practica artisticæ despre care se vorbeøte aici au contat poziflia øi contradicflia criticæ.
Societatea a putut fi cuantificabilæ procentual prin consumul valorilor neocapitaliste,
universal-global puse în circulaflie øi infiltrate subtil prin acte de culturæ civicæ. Puflinele
forme de rezistenflæ s-au conturat în medii intelectuale, în comunitæfli artistice øi în
viafla-ca-atare a unor muncitori expuøi la exploatare, reificare øi alienare. Se poate
CÆTÆLIN GHEORGHE este critic de artæ, curator, editor al publicafliei (intenflionat indefinite) Vector – cercetare
criticæ în context øi lector universitar doctor în estetica artelor vizuale øi studii vizuale la Universitatea de
Arte din Iaøi.
THE CRITICAL REGIONALISM OF IAØI: ART IN ARRIÈRE-GARDE
Cætælin Gheorghe
scena
How can one seduce indifference and cultivate an interest for distanced
artistic productions and cultural practices, from the point
of view of an international economy of cultural management rather
than from that of a geographical anthropology? How can one clarify
the evaluation of an artistic context despite the difficulty of clarifying
the different terminological uses which are characteristic for a distance?
How can one resist an interrogative rhetoric which suggests
one’s political calibration of politeness for a precise denunciation
of hegemony?
Tactically, using the argumentative technique could facilitate the
understanding of the author’s juridical incaution, in front of his
readers, to make appeal to the rhetoric of advertising strategy
of presenting two-in-one products, in this case inferring a factual
judgement and a value judgement from one single contextual judgement.
Thus, based on the argument of similarity, one can talk also
about possible resemblances between peripheral contexts, which
in fact can be politically isolated and economically underprivileged,
whereas from an evaluative perspective they can be symbolically
unaligned and non-adequate to the hegemonic culture. On the other
hand, following the argument of difference, one can bring into discussion
the activation of a possible will for de-contextualisation,
which in fact reacts to the demands of cultural representation’s
eligibility, and appreciatively creates atypical criteria for semiotic
reception. Paradoxically, the two arguments merge into one single
distinction, between factual and value separation in specific contexts.
Both in the juridical and in the journalistic practice of art criticism
one can make appeal to the construction of a referential model in
order to facilitate the understanding of argumentation and to catch
the audience’s benevolence. Although one of the most efficient models
approached in the social theory of art is that of pointing towards
the political under-privileged situation of the “invisible communities”,
isolated at the economic and cultural periphery of an international,
multi-perspectival context, it would be preferable if one used
a metaphor belonging rather to aesthetical studies of visual arts, the
model of the “artworld”. This model has its own, analytical, sense in
social decisions performed by an institutionalised community, designating
the atmosphere of art theory and the knowledge of art history.
The artworld can be understood, however, also politically, as
a medium for conceiving and living the different discourses in a context
delimited by the uneven life conditions. This is perhaps the
model which, in its sense of plurality, accommodating a multitude
of “artworlds”, and in its poetic sense, allowing our congeniality with
its commercially and dramatically disinterested character, distances
itself more convincingly from what is characteristic to the consciousness
inclined to approach artistic life from the perspective of the “art
market” or the “art scene”. Neither financial interests nor the hunting
for celebrity, neither the economic mechanisms nor the histrionic
motivations have seduced or falsified the consciousness of artists and
CÆTÆLIN GHEORGHE is an art critic, curator, editor of Vector – critical
research in context publication (intentionally left undefined), and Ph.D. lecturer
in Aesthetics and Visual Studies at the University of Fine Arts in Iaøi.
45