artć + societate / arts + society #38, 2011 20 lei / 11 €, 14 USD - idea

gini. Treptat, se decide øi intenflia; sau astronoetica filmului. Imaginile din film graviteazæ
în preajma istoriei, una simultan comunæ øi ieøitæ din comun. Conferinflele
øi recuperærile astronauflilor instaleazæ spectatorul în rutina astronauticii, unde totul
e sub control. Însæ, la un moment dat, nu natura, ci istoria scapæ controlului,
prezentîndu-se sub chipul destræmærii URSS-ului. Dar acest episod, deøi înglobeazæ
reprezentærile stræzii, cu demonstrafliile, tancurile øi soldaflii sæi, se reflectæ în film doar
într-o manieræ indirectæ øi oarecum detaøatæ, de la distanfla care separæ o staflie spaflialæ
de un panou de comandæ. Øi asta pentru cæ istoria e doar cadrul filmului: spus direct,
subiectul nu e lumea (haoticæ sau cosmicæ), ci conexiunea dintre lumi, legætura dintre
prezentul istoric øi ieøirea din prezent. Pe un alt plan, filmul e despre construirea
relafliilor dintre om, mediu øi tehnologie. Încercarea astronauflilor de a contacta,
de pe acoperiøul unui hotel, staflia spaflialæ la care urmau sæ ajungæ în curînd sau convorbirile
din cosmos cu Mihail Gorbaciov ori cu membrii familiei sînt cîteva dintre
imaginile ce contureazæ interpretarea filmului ca sistem de raporturi. Idee confirmatæ
øi de tehnica redærii comunicærii prin descompunerea semnalelor pînæ la ultimul
element vizual: imaginea radarelor øi aparatelor de transmisie. Dacæ permutærile
continue de imagini sfîrøesc prin a elimina orice punct istoric de referinflæ, spre finalul
lucrærii, celebra scenæ în care Krikalev este întrebat ce pærere are despre faptul cæ
flara de unde a plecat nu mai existæ readuce în atenflie problematica istoriei. Adicæ
a istoriei noastre recente, a comunismului. Însæ comunismul nu reprezintæ în acest
film altceva decît o frecvenflæ, cea de contact; sau, mai exact, este fundalul care va
fi scos la luminæ abia în cea de-a treia creaflie filmicæ a lui Andrei Ujicæ, Autobiografia
lui Nicolae Ceauøescu (2010). Existæ cîteva træsæturi care apropie, dar øi unele care
despart acest film de precedentele. Utilizarea imaginilor de arhivæ pentru a realiza
nu o documentare istoricæ, ci o operæ artisticæ întru totul originalæ îl situeazæ, la nivel
conceptual, în proximitatea celorlalte. În acelaøi timp, deøi filmul porneøte de unde
se încheiau videogramele, el priveøte, la propriu, mult mai în spate. Însæ nu durata
temporalæ face diferenfla. Aceasta poate fi întîlnitæ la nivel formal, cæci Autobiografia
lui Nicolae Ceauøescu exploreazæ acum materialul puflin altfel, filmul nemaifiind interesat
de formele recursivitæflii vizibilului, ci de vizibilul formei istorice luate de comunismul
românesc. Din aceastæ cauzæ s-a øi impus forma narativæ, cea de biografie
vizualæ a lui Ceauøescu. Motivul pentru care lucrarea îl are în centru pe Nicolae Ceauøescu
poate fline de obsesia foarte explicabilæ a eliberærii de aceastæ figuræ, însæ pe
mæsuræ ce minutele se scurg øi tablourile se succed, începe sæ se vadæ nu atît un
regim personal, cît unul istoric. Comunismul românesc a traversat istoria, dar a avut
øi o istorie. La rîndul sæu, Ceauøescu a avut propria istorie, iar prezentarea acesteia
întîlneøte celelalte istorii. Astfel, nu personalitatea dictatorului, nici caracterul sæu
de personaj constituie tema principalæ a operei. Ceea ce stræbate cele trei ore de
artæ cinematograficæ nu-i altceva decît istoria. Filmul lui Andrei Ujicæ surprinde
aceste lucruri, pentru cæ imaginile sale aratæ fiecæruia propria opticæ.
scena
duced the viewer to astronautics’ routine, where everything is under
control. But, at one time, it is not nature, but history which escapes
control, under the guise of the USSR collapse. But this episode,
although it includes representations of the street, with its demonstrators,
tanks and soldiers, is reflected in the film only in an indirect
and somewhat detached manner, from the distance that separates
a space station from the earth switchboard. And that’s just because
history is only the film’s frame: said directly, the subject is not the
world (be it cosmic or chaotic), but the connection between worlds,
the bond between the historical present and going out of the present.
On another level, the film is about building relationships between
man, medium and mechanism. The astronauts trying to contact,
from the roof of a hotel, the space station they would soon arrive at,
or the conversations in the cosmos with Mikhail Gorbachev or family
members, are some of the images that delineate the interpretation
of the film as a system of relationships. This idea is also confirmed
by the technique of rendering communication by breaking down
the signals to the last visual element: the image of the radar and the
transmission devices. If the ceaseless image permutations end up by
ruling out any historical reference point, towards the end of the work
the famous scene where Krikalev is asked what he thought about the
fact that the country he left doesn’t exist anymore, brings the history
issue back into consideration. That is, the issue of our recent history,
of communism. But in this film communism is nothing more than a
frequency, the frequency of contact; or, more precisely, the background
which will be revealed only in Andrei Ujicæ’s third filmic creation,
The Autobiography of Nicolae Ceauøescu (2010). There are
some features that draw this film close to the previous ones, but also
features that differentiate them. Using archival images to make not
an historical documentary, but an entirely original work of art places
it, at a conceptual level, in the proximity of the other ones.
At the same time, although the film starts where the videograms
ended, he looks, literally, much further back. But not the temporal
duration makes the difference. It may be encountered at a formal
level, since The Autobiography of Nicolae Ceauøescu explores the
material a little differently now, the film no longer being interested
in the forms of recursivity of the visible, but in the visible of the historical
form taken by the Romanian communism. This is also the
reason for the narrative form, as a visual biography of Ceauøescu.
The reason why the work centers on Nicolae Ceauøescu may have to
do with the very explicable obsession with freeing oneself from his
figure, but as minutes pass and scenery succeed, one starts to see
not so much a personal system, but a historical one. Romanian communism
crossed history, but also had its history. For his part,
Ceauøescu had his own history and its presentation meets the other
histories. Thus, not the dictator’s personality or his nature as a character
is the main theme of the work. What goes through the three
hours of cinematic art is nothing else than history as such. Andrei
Ujicæ’s film captures these things, because its images show each
their own outlook.
Translated by Alex Moldovan
113